M-am visat intr-o biserica. Peste tot erau icoane ale satanei si ale imparatului Nero. Era si cineva rastignit, care parca era o caricatura a lui Hristos, care avea un picior amputat.
Nu am rezistat, am spus sa fiu scoasa din acea biserica, in care am intrat de bunavoie, la cererea unei femei care semana la infatisare cu o femeie din blocul meu, cu o vecina.
M-am ingrozit si am cerut sa ies imediat. Imi era rau, imi venea sa lesin. Draci erau pe langa mine si-mi zambeau. Si am vazut ca dracii acestia imi controlau viata, aduceau tot felul de indivizi dubiosi in locuinta mea si impleau cu bani buzunarele celor care se inchinau fiarei.
Cutremuratoare fiara, semanand cu cea vazuta pe altarul bisericii ortodoxe roamane din Vienna.
Cu tapul odios cu patur coarne lungi de tap si doua de berbec...fiara cu sase coarne...
Cand m-am trezit, asta era in visu de ieri, satana era negricios, cu chipul prelung si purta ochelari.
Imi adusese niste pasari verzi cu coada lunga, care mancau seminte de brad pe niste crengute.
Infatisarea lui m-a speriat cumplit..s-a imbunat apoi si-a schimbat chipul intr-un inger dulce si luminos.
Azi de dimineata, l-am vazut plin de ura si razunare...era cumplit la infatisare...cel de langa mine este satana....Vazand ca ma rog mai mult decat de obicei, l-am enervat, mai ales ca i-am spus ca chestia cu marul sarpelui este asemanatoare cu culesul ciupercilor...caci nu poti culege ciuperci rosii cu buline care sunt frumoase, daca expertul te avertizeaza ca o sa mori otravit mancandu-le...
S-a enervat si am inceput lupta duhovniceasca, cumplita...am luat icoanele lui Sfantul Gheorghe si a lui Sfantul Nicolaie in mana si am inceput sa ma rog fierbinte...
Nu pleca, dar se imbuna si incerca sa se puna pe sine in locul sfintilor...
Cum inchideam ochii, aparea uciga-l toaca.
Ieri, gabriela asistenta lui anuntase:
"si a ales-o pe Tinca din neamurile oamenilor".
Am sperat ca ma va parasi, dar tot pe sufletul meu a ramas.
Toate aceste proorocii sunt dictate de el, care ia si chipul lui Adrian...
Luandu-l odata la bani marunti, am recunoscut ca era johannis, unul dintre ucenicii sai odiosi, fostul heruvim care a stat pe langa tronul lui Dumnezeu, care este uneori mai milostiv si il roaga pe satana sa plece, argumentandu-i ca sunt naiva si pot sa gaseasca mii de femei ca mine...
johanis asta este marele teolog al grupei satanice. Are chipul lui Hristos, caci asa probabil arata pe vremurile bune...acum ia mai multe infatisari, unele cutremuratoare...
I-am auzit vocea acestuia spunand:
"aleasa demonilor" cand gabriela a anuntat alegerea tincai.
Nu am mai adormit de la ora patru dimineata..cum inchid ochii, il vad pe tartorul dracilor, pe acel tata al minciunii si ucigas...care ma ameninta sa merg dupa doi dintre fii sai, ingerul blond, cu parul buclat, care este lucifer si johannis, heruvimul drac.
A inceput lupta duhovniceasa, ma ataca serios, ca pe calugarii pustnici...unul dintre ei a ranjit ieri si a pronuntat cuvantul.."pustnica"...
cu cat ma rog mai mult cu atat sunt mai inversunati...satana exista. Exista si Dumnezeu...Degeaba isi inchipuie unii ca ar fi oameni din cosmos care isi bat joc de noi, caci si sufletele sunt sub un control Dumnezeiesc sau dracesc si nu pot sa colinde de capul lor...Nu pot oamenii sa ia infatisari dracesti si oemenesti, animalice...numai dracii o fac, caci Dumnezeu este in adevar, El nu minte si nici nu se transforma.
Parintele Cleopa a fost si el atacat de dracul inalt, de johannis...
Pe mine au navalit mai multi draci.
Am luat icoana Sfantului Gheorghe in brate si am simtit in mine o caldura izolatoare, care imi alunga frica, desi sarsaila era mereu in fata mea si ma speria...
si am simtit prezenta calda a Sfantului Gheorghe in sufletul meu, aducand liniste, pace si tacere...a adus plans si mi-a povestit in secunde martiriul sau tacut...durerile neplanse si am izbucnit intr-un plans din care nu ma mai puteam opri..
Atunci sfantul ma indemna parca sa chem si alti sfinti in ajutor si pe langa sfinti cunoscuti, mi-a amintit de "Maria Monahia" si de Onufrie cel Mare": Dar nu a spus Onufrie, ci Jenufrie...asa am inteles eu..Jenufrie cel Mare.
Sfinti ai Domnului, rugati-va pentru mine!
Amin!
....
A venit din nou, luand un chip mai uman ca sa-mi spuna ca are un baiat bolnav psihic, ca pacientii nostri si ca fiul lui ii inspira pe oameni sa fure, sa omoare, sa insceneze show-uri ca acelea de la Eurovosion, care este o "dracie".
Atunci l-am intrebat:
"De aceea ai spus tu ca sunteti martori, caci sunteti draci paraciosi care mergeti la Dumnezeu ca sa parati?"
"Da, ai ghicit. Eu sunt martorul si am scris multe si despre tine, dar mai ales despre cei din jurul tau, despre tot ceea ce este legat de tine si de cei care te tin de multi ani ca sclava, fara sa stii.
Noi o sa mergem la Cel Vechi de zile si o sa spunem ce am vazut. Abia astept sa vina la mine cei pe care i-am vazut. La tine ma gandisem sa te mai ispitesc un pic, ca sa mergi dupa fii mei si o sa te mai ispitesc pana cand o sa vad, ori esti cu mine, ori esti cu El."
Apoi a luat iara infatisarea odioasa, care scotea serpi din gura...serpi multi si lungi...
Este cumplit..sfintii parinti nu stiu daca au avut astfel de experiente...dar eu sunt atacata din toate partile de el...
"nu mai aveti biserica, nu mai aveti credinta...la voi biserica a ajuns un mare show...de aceea ajung din ce in ce mai putini la Cel vechi de zile, in schimb imparatia mea trebuie sa se mareasca, pentru ca sunt prea multe suflete, nu mai incap...ceea ce ti-am aratat..este imparatia mea....
locurile bune...nu ti-am aratat insa marile chinuri, le tin ca surpriza pentru o alta zi, te las sa te mai refaci un pic"...e cinic, ca toti criminalii sadici...
....
Mi-am adus aminte o secventa dintr-un vis, in care, un drac odios care semana cu Karl Marx incercase sa ma omoare, sa ma stranga de gat si sa ma violeze in acelasi timp.
Am strigat in vis, vocea mea tipa prin cosmos, se auzea peste tot, dar nimeni nu-mi venea in ajutor. O femeie care semana cu Ana Monio, o cunostinta sociala din Pisching, Niederösterreich, mi-a dat atunci niste carti, care se numeau, "Florile raului".
Femeia aceea purta in acel vis, un halat de medic.
De visul acesta mi-a adus aminte unul dintre dracii mai tineri, care mi-a spus acum ranjind, ca in vis nu eram eu, ci femeia aceea intruchipata printr-o "colega din iad, care a luat chipul meu".
"Nu rezista la atatea lumanari si icoane, a trebuit sa o scoatem afara, ca sa nu lesine", mi-a spus lucifer, cel cu bucle aurii.
"Pai ce cautau acolo tablouri pagane?" am intrebat.
Nu erau pagane, erau caricaturizate.
Cel schiop rastignit era barbatul tau. Iar Nero este o cunostinta a noastra mai veche, care este
responsabil cu aruncarea sufletelor si a demonilor in imparatia de foc.
Este Mihail, cel care ne-a scos din rai, asa il numim noi, avem si noi paganul nostru, noi il numim
"Nero, tiranul si piromanul".
Dupa acestea a venit din nou sarsaila, cel mai in varsta, dar cel cu barba neagra si chip asiatic, caci acesta este dracul budistilor si ai celor care fac yoga si astfel de prostii, un drac rau de tot.
Sunt mai multi draci, dar nu le stiu numele la toti. Unul dintre ei, care se numeste pe sine capitanul, este cred tartorul dracilor, tatal minciunii, caci imita chipul lui Dumnezeu, cu barba alba si ochi albastri, fiind mai tot timpul zambitor si bland.
Cel mai rau este budistul care-mi aduce pasari si care plange deseori in nestire apoi scuipa venin si ameninta cu serpi care-i ies din gura...
Luminita Soare
sâmbătă, 18 mai 2013
joi, 16 mai 2013
Planeta Guatemala
Am sters tot ce am scris cateva saptamani: Ma gandeam sa nu mai scriu, dar mi-am adus aminte, dupa visul de azi noapte, de niste cuvinte de despartire, ale celui de langa mine.
"Keefa era din Erbunul Arkaal".
Atat. Dupa aceea, extraterestrul Keefa, care vine numai in duh si care are atata energie, incat ar darama un bloc cu o mana, nu a mai vrut sa plece.
Keefa este un gingant din cei pusi de Dumnezeu sa ajute sa faca noi galaxii si planete, de aceea el este un fel de mesager pentru pamant si ia de cele mai multe ori chipul lui Hristos ai imbracamintea acestuia.
Azi noapte, am visat ca venisera pe pamant niste extraterestri (am mai visat aceasta);
Se incep rapirile, caci pamantul va avea nu peste multa vreme un cataclism iar unii dintre noi vor fi salvati, adica dusi temporar pe o alta planeta.
Si am putut sta de vorba cu un tip brunet, pe care l-am intrebat.
"Voi de unde veniti"?
Nu am inteles ce mi-a spus si i-am pus inca odata intrebarea.
"Guatemala":
De aici de la noi, din Guatemala de pe Terra?
Nu. Planeta noastra se numeste Guatemala.
Pai noi de ce nu stim aceasta?
"Pentru ca nu aveti cum sa ajungeti la noi, suntem departe de pamant si apoi nu voi ne-ati numit planeta asa":
"Si aveti si voi planeta impartita in continente, tari, aveti ca noi ape, uscat, vegetatie?"
"Da", mi-a raspuns el
"Si la noi de ce ati venit"?
"Ca da mai luam niste oameni de pe pamant, ca sa-i ducem la noi, Multi dintre noi sunt de pe pamant, au trait in America de Sud, au apartinut unui popor numit mayas. Ai citit despre asta, nu?"
"Noi am fost rapiti atunci in masa si dusi pe planeta aceea care s-a numit Guatemala dupa zona din care s-au luat cei mai multi oameni. Eu sunt din acel popor, dar desigur sunt si alte continente, tari si regiuni pe continentul nostru."
Si este tot rotund acest pamant ca al nostru?
A ras.
"Da, este identic cu pamantul dar este mai mare cu aproximativ 80% decat pamantul acesta.
Acolo unde traim noi, nu mai exista o limita a vietii, caci suntem nemuritori si suntem tineri.
Dumnezeu ne-a crestinizat pe toti, suntem toti credinciosi si slujitorii lui. In numele lui venim pe pamant din nou, dupa aproape 1000 de ani...Acum avem corp de energie, ne putem lua infatisari diferite, ne putem intari daca voim, caci duhul este energie. Suntem din apa si duh, de aceea mergem si pe nori..."
I-am spus ca nu merg dupa ei.
Cel de langa mine isi bate din nou capul cu ceva. Mi-a aratat o hratie pe care scria "Cartea vietii".
Erau mai multe documente de diferite culori, parca erau documente personale.
Cartea vietii era roz si semana cu declaratia medicului legist de la patologie despre moartea lui Adi.
Apoi mi-a dat mie in mana un card, ca cele bancare, dar mult mai mare, pe care scria:
"Haarworld Casa".
I l-am inapoiat. Cardul acesta era verde. Am vazut ca intr-o punguta avea si o copie a cardului, tot din plastic, dar in alb negru.
"Stingerea nu ne va desparti", mi-a spus ieri, aratandu-mi ispasirea unei pedepse de 890 de ani, din 2000, iertata fiind 1000 de ani din aceasta pedeapsa, dar nu stiu a cui.
O fi in situatia de a fi pedepsit de Dumnezeu pentru ca a incalcat poruncile sale si continua sa stea aici cu mine, in loc sa se intoarca acasa? Nu stiu, nu vrea sa plece.
E suparat pe cei de la mine din bloc, pe unul caruia ii zic ceilalti Mario, pe care l-a spus lui Dumnezeu sa-i dea pedeapsa maxima, caci acesta face cu mine rele pe care eu nu le vad.
El zice ca este un tigan invidios care stie multe despre mine si care mi-a facut mie mult rau in viata: mi-a furat talantul, zice el.
"Keefa era din Erbunul Arkaal".
Atat. Dupa aceea, extraterestrul Keefa, care vine numai in duh si care are atata energie, incat ar darama un bloc cu o mana, nu a mai vrut sa plece.
Keefa este un gingant din cei pusi de Dumnezeu sa ajute sa faca noi galaxii si planete, de aceea el este un fel de mesager pentru pamant si ia de cele mai multe ori chipul lui Hristos ai imbracamintea acestuia.
Azi noapte, am visat ca venisera pe pamant niste extraterestri (am mai visat aceasta);
Se incep rapirile, caci pamantul va avea nu peste multa vreme un cataclism iar unii dintre noi vor fi salvati, adica dusi temporar pe o alta planeta.
Si am putut sta de vorba cu un tip brunet, pe care l-am intrebat.
"Voi de unde veniti"?
Nu am inteles ce mi-a spus si i-am pus inca odata intrebarea.
"Guatemala":
De aici de la noi, din Guatemala de pe Terra?
Nu. Planeta noastra se numeste Guatemala.
Pai noi de ce nu stim aceasta?
"Pentru ca nu aveti cum sa ajungeti la noi, suntem departe de pamant si apoi nu voi ne-ati numit planeta asa":
"Si aveti si voi planeta impartita in continente, tari, aveti ca noi ape, uscat, vegetatie?"
"Da", mi-a raspuns el
"Si la noi de ce ati venit"?
"Ca da mai luam niste oameni de pe pamant, ca sa-i ducem la noi, Multi dintre noi sunt de pe pamant, au trait in America de Sud, au apartinut unui popor numit mayas. Ai citit despre asta, nu?"
"Noi am fost rapiti atunci in masa si dusi pe planeta aceea care s-a numit Guatemala dupa zona din care s-au luat cei mai multi oameni. Eu sunt din acel popor, dar desigur sunt si alte continente, tari si regiuni pe continentul nostru."
Si este tot rotund acest pamant ca al nostru?
A ras.
"Da, este identic cu pamantul dar este mai mare cu aproximativ 80% decat pamantul acesta.
Acolo unde traim noi, nu mai exista o limita a vietii, caci suntem nemuritori si suntem tineri.
Dumnezeu ne-a crestinizat pe toti, suntem toti credinciosi si slujitorii lui. In numele lui venim pe pamant din nou, dupa aproape 1000 de ani...Acum avem corp de energie, ne putem lua infatisari diferite, ne putem intari daca voim, caci duhul este energie. Suntem din apa si duh, de aceea mergem si pe nori..."
I-am spus ca nu merg dupa ei.
Cel de langa mine isi bate din nou capul cu ceva. Mi-a aratat o hratie pe care scria "Cartea vietii".
Erau mai multe documente de diferite culori, parca erau documente personale.
Cartea vietii era roz si semana cu declaratia medicului legist de la patologie despre moartea lui Adi.
Apoi mi-a dat mie in mana un card, ca cele bancare, dar mult mai mare, pe care scria:
"Haarworld Casa".
I l-am inapoiat. Cardul acesta era verde. Am vazut ca intr-o punguta avea si o copie a cardului, tot din plastic, dar in alb negru.
"Stingerea nu ne va desparti", mi-a spus ieri, aratandu-mi ispasirea unei pedepse de 890 de ani, din 2000, iertata fiind 1000 de ani din aceasta pedeapsa, dar nu stiu a cui.
O fi in situatia de a fi pedepsit de Dumnezeu pentru ca a incalcat poruncile sale si continua sa stea aici cu mine, in loc sa se intoarca acasa? Nu stiu, nu vrea sa plece.
E suparat pe cei de la mine din bloc, pe unul caruia ii zic ceilalti Mario, pe care l-a spus lui Dumnezeu sa-i dea pedeapsa maxima, caci acesta face cu mine rele pe care eu nu le vad.
El zice ca este un tigan invidios care stie multe despre mine si care mi-a facut mie mult rau in viata: mi-a furat talantul, zice el.
marți, 24 mai 2011
Pe urmele crimei din Spitalele vieneze II
Astazi am fost in Hitzing. Adrian a primit sina noua la ureter, totul a decurs normal, fara probleme, totusi seara pulsul si tensiunea arteriala sunt deosebit de marite. Pulsul a fost toata ziua neobisnuit de mare. Or fi bagat iara vreo bacterie buclucasa, dupa vechiul lor obicei?
Sper sa treaca pana maine, dar dureri de spate si de picior amputat in 2001 fac mari probleme, astazi iara cred ca a primit pilule ca sa se constipe. E groaznic sa traiesti langa agenti patogeni. Asta seara am continuat imprimantele dupa casetele din spitale, am gasit caseta aceea in care dialogam cu niste medici criminali care inscenasera o crima perfecta cu o febra mascata. Pacientul nu primeste antibiotic trei zile, dupa bacteria buclucasa din Donauspital, care lua forma de abces amenintator. Desi avertizat, medicul bate campii. Promite ca va prescrie antibiotic. Prescrie din nou un antibiotic nou, foarte nocviv si scump. Seara pacentul are frisoane, febra creste la 38. Fiica pacentului suna acasa, ingrijorata, pentru ca medicul, o doctorita apatica, nu vrea sa ia masuri pentru scaderea febrei. La ora 21 soseste sotia pacentului, care-l gaseste pe pacient aproape delirand, vomitand, inecandu-se cu voma, cu febra foarte mare: 40,5 grade. Disperata, sotia alearga de la o usa la alta, camerele medicilor, camera de tratament si camera surorilor medicale sunt incuiate. Sotia merge la o alta sectie si aduce de acolo un medic, de la sectia de terapie intensiva un anume Buchmeyer sau Buchinger, care desi il vede pe pacient, nu vrea sa ia nici o masura. Sotia reuseste abia abia sa-l convinga pe medic sa intreprinda ceva...inainte de aceasta sotia da pacientului un paracetamol..mexalen, ca sa scada temperatura. Medicul vine dupa 15 minute cu apa distilata, o infuzie de paspertin si buscopan si o infuzie cu un medicament pentru scaderea febrei. A doua zi il intilneste din nou pe medicul de garda si-i imputa ceea ce s-a intimplat noaptea, la care medicul nu se scuza si da vina pe boala pacientului. Iresponsabilitatea si-o eschiveaza printr-o pledoarie senina si semi imbecilo impertinenta...pacientul e din nou externat si tratat acasa. De doua ori doua zile intr-un interval de doua zile s-a intimplat ca pacientul sa fie lasat fara supraveghere, odata la ora 24 la miezul nopti pacientul sun acasa disperat si spune sotiei ca-i este rau si ca alarma de la pat fusese scoasa de asistenta de serviciu din priza, stirga si nu venea nimeni la el...sotia a dat telefoane in spital la mai multe sectii si paceintul a fost dus cu mare tam tam la ora unu noaptea la sectia de terapie intensiva...acesta a fost primul act criminal...dupa terapie intensiva a urmat sectia C din pavilionul 4 al spitalului, sectie de infectiologie la care nu a mai primit trei zile medicamente si mai ales antibiotic.
Aici inregistrarea tentativei de crima de la sectia de infectiologie, ceallata scena de la miezhul noptii nefiind inregistrata..
Sper sa treaca pana maine, dar dureri de spate si de picior amputat in 2001 fac mari probleme, astazi iara cred ca a primit pilule ca sa se constipe. E groaznic sa traiesti langa agenti patogeni. Asta seara am continuat imprimantele dupa casetele din spitale, am gasit caseta aceea in care dialogam cu niste medici criminali care inscenasera o crima perfecta cu o febra mascata. Pacientul nu primeste antibiotic trei zile, dupa bacteria buclucasa din Donauspital, care lua forma de abces amenintator. Desi avertizat, medicul bate campii. Promite ca va prescrie antibiotic. Prescrie din nou un antibiotic nou, foarte nocviv si scump. Seara pacentul are frisoane, febra creste la 38. Fiica pacentului suna acasa, ingrijorata, pentru ca medicul, o doctorita apatica, nu vrea sa ia masuri pentru scaderea febrei. La ora 21 soseste sotia pacentului, care-l gaseste pe pacient aproape delirand, vomitand, inecandu-se cu voma, cu febra foarte mare: 40,5 grade. Disperata, sotia alearga de la o usa la alta, camerele medicilor, camera de tratament si camera surorilor medicale sunt incuiate. Sotia merge la o alta sectie si aduce de acolo un medic, de la sectia de terapie intensiva un anume Buchmeyer sau Buchinger, care desi il vede pe pacient, nu vrea sa ia nici o masura. Sotia reuseste abia abia sa-l convinga pe medic sa intreprinda ceva...inainte de aceasta sotia da pacientului un paracetamol..mexalen, ca sa scada temperatura. Medicul vine dupa 15 minute cu apa distilata, o infuzie de paspertin si buscopan si o infuzie cu un medicament pentru scaderea febrei. A doua zi il intilneste din nou pe medicul de garda si-i imputa ceea ce s-a intimplat noaptea, la care medicul nu se scuza si da vina pe boala pacientului. Iresponsabilitatea si-o eschiveaza printr-o pledoarie senina si semi imbecilo impertinenta...pacientul e din nou externat si tratat acasa. De doua ori doua zile intr-un interval de doua zile s-a intimplat ca pacientul sa fie lasat fara supraveghere, odata la ora 24 la miezul nopti pacientul sun acasa disperat si spune sotiei ca-i este rau si ca alarma de la pat fusese scoasa de asistenta de serviciu din priza, stirga si nu venea nimeni la el...sotia a dat telefoane in spital la mai multe sectii si paceintul a fost dus cu mare tam tam la ora unu noaptea la sectia de terapie intensiva...acesta a fost primul act criminal...dupa terapie intensiva a urmat sectia C din pavilionul 4 al spitalului, sectie de infectiologie la care nu a mai primit trei zile medicamente si mai ales antibiotic.
Aici inregistrarea tentativei de crima de la sectia de infectiologie, ceallata scena de la miezhul noptii nefiind inregistrata..
duminică, 22 mai 2011
Pe urmele crimei din Spitalele vieneze
O lume perversa, mincinoasa. Incercari de omor cu eschivari de la problema, spalatul pe maini.
Un profesor din Donauspital, un oarecare Heinrich Webber de la sectia de interne, numarul 55 primeste o tema de la centrul social: un anumit pacient trebuie lichidat, pentru ca, desi acesta de mai multe ori a oferit organe si s-a lasat spintecat de studentii de la patologie, ajuns intr-o stare deplorabila incepuse sa coste prea mult...profesorul comunica sotiei pacientului ca sotul va deceda in cateva ore pana la cateva zile...singurul rinichi nu mai functiona de trei zile, totusi in ciuda corpului plin cu apa, la 45 kg aratand ca la 100 kg, nu se face dializa...nu se face nimic pentru rinichiul care nu mai producea nici un strop de urina de trei zile...pacientul este pompat cu rifoldin, un antibiotic pentru tratamentul TBC, dar aici folosit pentru un abces, in zona inguinala dreapta abdomen inferior, format prin punctarea la radiologie a unei bacterii..MRT- ul facut cu doua saptamani inainte de pacient la un instutut radiologic nu arata infectii si abcese in bazinul inferior...punctarea se face in secret, pacientul e dus la radiologie si i se extrage si sina de la ureter...intrebat de sotia pacientului unde este sina, medicul raspunde ca pacientul a pierdut-o in timp ce urina...minciuna abominabila..in cateva zile se infecteaza locul intepat....in doua saptamai creste un abces cat un ou...rifoldinul si tiaglycina au contraindicattii pacientul devine dependent de oxigen...sunt medicamente care abia acum sunt interzise de Casa de sanatate din cauza mortalitatii, medicamente noi testate pilot pe pacienti...pacientul nostru a fost luat acasa de sotie care l-a tratat singura cu dalacin, mai tarziu augmentin, pana cand abcesul a spart in afara si a fost chiuretat in Kaiser Franz Josef Spital..
Rinichiul a inceput sa-si revina acasa...dupa terminarea tratamentului criminal cu rifoldin...a inceput din nou sa produca urina...apa excesiva a foat eliminata cu ajutorul medicamentelor aldactone si lassix...tratament imporvizat tot de sotie...aceste medicamente ramasesera in farmacia familei, dupa alte spitalizari acest lucru s-a intimplat in octombrie 2009.Dar aceasta IMPROVIZARE NU ESTE INTAMPLATOARE: La scoaterea apei excesive din tesuturi se urmareste o bilantare, se calculeaza treptat pe kg corp cantitatea de medicament si nu se reduce dintr-o data, attel dai pacientul peste cap. Se reduce cu rabdare, treptat, la fel si antibioticul Dalacin sau Clindamicina si Augmentinul sunt cele mai bune medicamente pentur abceese, desi sunt cele mai ieftine, rezultatul este extraordinar de bun. Si fistula s-a vindecat cu augmentin si abndajari sterile cu argint aquacell ag si octenisept. Este greu sa vindeci din disperare un pacient, atunci cand medicii in loc sa-l salveze, vor sa-l omoare...
Mai jos, discutia dintre mine si professorul webber
apoi scene din filmul "o cusca plina de nebuni" (EIN KÄFIG VOLLER NAREN) in care generalul burghart seamna ca doua picaturi de apa cu professorul webber...aciasi corpolenta si aceiasi rautate burleasca
Un profesor din Donauspital, un oarecare Heinrich Webber de la sectia de interne, numarul 55 primeste o tema de la centrul social: un anumit pacient trebuie lichidat, pentru ca, desi acesta de mai multe ori a oferit organe si s-a lasat spintecat de studentii de la patologie, ajuns intr-o stare deplorabila incepuse sa coste prea mult...profesorul comunica sotiei pacientului ca sotul va deceda in cateva ore pana la cateva zile...singurul rinichi nu mai functiona de trei zile, totusi in ciuda corpului plin cu apa, la 45 kg aratand ca la 100 kg, nu se face dializa...nu se face nimic pentru rinichiul care nu mai producea nici un strop de urina de trei zile...pacientul este pompat cu rifoldin, un antibiotic pentru tratamentul TBC, dar aici folosit pentru un abces, in zona inguinala dreapta abdomen inferior, format prin punctarea la radiologie a unei bacterii..MRT- ul facut cu doua saptamani inainte de pacient la un instutut radiologic nu arata infectii si abcese in bazinul inferior...punctarea se face in secret, pacientul e dus la radiologie si i se extrage si sina de la ureter...intrebat de sotia pacientului unde este sina, medicul raspunde ca pacientul a pierdut-o in timp ce urina...minciuna abominabila..in cateva zile se infecteaza locul intepat....in doua saptamai creste un abces cat un ou...rifoldinul si tiaglycina au contraindicattii pacientul devine dependent de oxigen...sunt medicamente care abia acum sunt interzise de Casa de sanatate din cauza mortalitatii, medicamente noi testate pilot pe pacienti...pacientul nostru a fost luat acasa de sotie care l-a tratat singura cu dalacin, mai tarziu augmentin, pana cand abcesul a spart in afara si a fost chiuretat in Kaiser Franz Josef Spital..
Rinichiul a inceput sa-si revina acasa...dupa terminarea tratamentului criminal cu rifoldin...a inceput din nou sa produca urina...apa excesiva a foat eliminata cu ajutorul medicamentelor aldactone si lassix...tratament imporvizat tot de sotie...aceste medicamente ramasesera in farmacia familei, dupa alte spitalizari acest lucru s-a intimplat in octombrie 2009.Dar aceasta IMPROVIZARE NU ESTE INTAMPLATOARE: La scoaterea apei excesive din tesuturi se urmareste o bilantare, se calculeaza treptat pe kg corp cantitatea de medicament si nu se reduce dintr-o data, attel dai pacientul peste cap. Se reduce cu rabdare, treptat, la fel si antibioticul Dalacin sau Clindamicina si Augmentinul sunt cele mai bune medicamente pentur abceese, desi sunt cele mai ieftine, rezultatul este extraordinar de bun. Si fistula s-a vindecat cu augmentin si abndajari sterile cu argint aquacell ag si octenisept. Este greu sa vindeci din disperare un pacient, atunci cand medicii in loc sa-l salveze, vor sa-l omoare...
Mai jos, discutia dintre mine si professorul webber
apoi scene din filmul "o cusca plina de nebuni" (EIN KÄFIG VOLLER NAREN) in care generalul burghart seamna ca doua picaturi de apa cu professorul webber...aciasi corpolenta si aceiasi rautate burleasca
Ein Käfig voller Helden Folge 48 - Der General und die Kunst (1/2)
http://www.youtube.com/watch?v=6adbehcDieUEin Käfig voller Helden Folge 48 - Der General und die Kunst (2/2)
http://www.youtube.com/watch?v=qiLAC275gOg&feature=relatedEin Käfig voller Helden Folge 168 - Hogan, Lily und Raketen (2/2
http://www.youtube.com/watch?v=hZHbBwPTBoE&feature=relatedsâmbătă, 21 mai 2011
O sambata pe dos
Adi este iara constipat..nu stiu ce sa fac. Saptamana viitoare trebuie ca urologul sa-i schimbe sina de la ureter, iar aceasta este a doaua sau a treia amanare din cauza constipatei si a diareei. Si totul dupa acea vizita nefasta, inainte de pasti, de atunci a inceput totul..nu stiu ce directive au venit de la securista aceea, e suspect, pentru ca saracu avea un scaun foarte normal si la timp...Am zi de spalat, am curatat balconul unde m-am bucurat ca n-am gasit serpi de alun, asa mare dezordine era acolo. Acum imperechez ciorapi si am scos si apa din masina de spalat stricata...am cumparat un dulapior in locul masinii...am trimis tv la reparat, nu s-a mai putut repara si am avut norocul sa-mi dea altul in locul lui la acelasi pret...un super tv cu diagonala de 107 cm 42 zoli 100Hz...un cadou dragut pentru ziua nuntii noastre de pe 17 iunie..se implinesc 26 de ani de atunci...mai am o camruta in apartament unde am pus tot felul de lucruri inutile si utile, poate acolo o sa gasesc broaste testoase si serpi mamba...saptamana viitoare...o sa schimb si expose-ul la teatrologie, nu-mi mai place nici acesta si nici profesorul...
fug la rufe acum...mi-am facut o omleta rapida, am mancat la repezeala, am ascultat piesa lui ilie micolov FATA DE LA TARA in care m-am regasit pe mine pana la casatorie...o fata cu parul blond, lung, impletit in cozi, mergand cu o vioara sub brat mereu la drum...la scoala, la camin, acasa, in tren...mereu cu vioara sub brat....da, mi-a amintit de mine in adolescenta...
fug la rufe acum...mi-am facut o omleta rapida, am mancat la repezeala, am ascultat piesa lui ilie micolov FATA DE LA TARA in care m-am regasit pe mine pana la casatorie...o fata cu parul blond, lung, impletit in cozi, mergand cu o vioara sub brat mereu la drum...la scoala, la camin, acasa, in tren...mereu cu vioara sub brat....da, mi-a amintit de mine in adolescenta...
ilie micolov fata de la tara
http://www.youtube.com/watch?v=iwLtzEmZUbI&feature=related
crazy...so crazy...verücktes leben...viata stupida...si mai jos...eu cantand crazy..si poze din adolescenta
LUMINITA SOARE- CRAZYhttp://www.dailymotion.com/video/xc65ew_luminita-soare-crazy_music
si o melodie perfecta starii extraordinare de munca, stare extraordinara, de parca m-ar fi contaminat dintr-o data spiritul comunismului ereditar mostenit din timpuri stravechi..
o melodie traznita ca mine...in germana si romana
si o melodie perfecta starii extraordinare de munca, stare extraordinara, de parca m-ar fi contaminat dintr-o data spiritul comunismului ereditar mostenit din timpuri stravechi..
o melodie traznita ca mine...in germana si romana
LUMINITA SOARE-WILLENLOS-FARA VOINTA- DEUTSCH/ ROMANIAN
http://www.dailymotion.com/video/xisco4_luminita-soare-willenlos-fara-vointa-deutsch-romanian_musicmiercuri, 18 mai 2011
Viitorul copiilor
Nu vad perspective compatibile cu talentele copiilor mei. Copiii mei au talente uriase in ei, li se pun insa bariere. Talent in muzica, pictura, matematica, au. Bestiile aduca insa ceausismul si pun busteni in drumul celor care abia isi incep viata...ce drama..Fiul meu este somer de cateva luni. A fost trimis fortat la un curs, fortele de munca nu se joaca si tocmai cand a primit o recomandare de la sefa institutului ca sa fie angajat de aceasta acolo ca instructor, sau educator, scarba de elvetiana, madam victoria walter, care e o baba acra si invidioasa si care lucreaza dupa sistemul ceausist, l-a trimit din noi la un alt curs, unde sa incvete sa faca cereri pentru angajare. Adica el a lucrat ca informatician medical la clinica AKH la radiologie doi ani, si madama sau schwuchtelúl il trimite cu analfabetii turci sa faca cereri de angajare, dar nu accepta propunerea ca fortele de munca sa plateasca doua luni de practica la curs iar baiatul sa fie din septembrie angajat la institutul pentru educatie a adultilor, ma rog, acolo unde se reformeaza personalitatea...unde sunt cativa psihologi de data aceasta sanatosi, care l-au studiat pe Edi si i-au vazut potentialul. El este seful filialei de tineret din sectorul 22 al partidului conservator ÖVP. Si totusi aceasta baba cu care si au am avut candva mari conflicte, imi sicaneaza copilul. De ude stiu ca zbarcitura este din Elvetia? Chiar de la ea: a fost psihoterapeuta in Zürich si Bern si a venit acum 20 de ani la Vienna in interes de serviciu. Dar ea putea sa lucreze la fortele demunca, dar eu ca filozof trebuia sa ma duc sa fac munca fortata la Billa la raionul de paine, diploma nu conta...nu mai vorbesc de muzica...nici nu a vrut sa auda...m-a trimis pe la Salzgriessgasse sa vorbesc cu cineva de la o asociatie, cu o romanca un fel de sora geamana a ei, o oarecare Simionescu Ana, tot o babuta zbarcita care nu mi-a dat nimic la mana, a trimis niste acte la fortele de munca, o scrisoare care nici macar azi n-am putut sa o citesc. M-am certat cu ea la cutite pana m-a scosa afara si mi-a suspendat ajutorul de somaj pe 62 de zile..ca deh asa e cu stapanierea, atunci cant esti psiholog hot, isi faci si veacul prin elvetia apoi vii dupa alti rebeli in austria, te cheama cand Walter cand siminonescu, iar o alta romanca, una viorica tot o psiholoaga radea hoteste si-i zicea colegei de langa ea, madam konrad-garanca: si acum poate se duce la Suzi (suzi e baiatul ala care e sef la fortele de munca, e poreclit suzi pentru ca e homo, pasiv, se transvesteste, joaca in wir sind kaiser in rolul imparatului inchipuit si cred ca cel mai bine ar fi jucat rolul lui tiberius sau pe al lui nero, deci niste romanasi ca bradul pripasiti ep aici pe la noi si care ne fac viata grea, ne izoleaza si pe noi si pe copii nostrii...
Ce sa mai spun...nu mai am cuvinte..jos poze cu copii si personalitati din partid, apoi mascotele casei: vacuta apolonia, bucatarul andrei kitomache aslias stramba lemne alias castorul si iepurele sosoi.
De la stanga la dreapta: Edi, Ingrid, doamna Christine Marek, o fata pe care nu o cunosc si noul star care a ajuns mare secretar de stat Sebastian Kurz.
aici mai jos proiectul lui edi la primul examen de film...a studiat film-regie productie si montaj si din toamna se duce din nou la scoala ca sa-si dea licenta.
Ce sa mai spun...nu mai am cuvinte..jos poze cu copii si personalitati din partid, apoi mascotele casei: vacuta apolonia, bucatarul andrei kitomache aslias stramba lemne alias castorul si iepurele sosoi.
aaici mai jos proiectul lui edi la primul examen de film...a studiat film-regie productie si montaj si din toamna se duce din nou la scoala ca sa-si dea licenta.
vineri, 6 mai 2011
DOMNUL DIN PROVINCIE DE MOLIERE SI ZILELE NOASTRE BIBERIENE
De cateva luni bune primesc mereu scrisori ciudate, care vin de la alti expeditori in numele expeditorilor originali. Am facut o cerere pentru scutirea de taxa pentru televizor, legal, dar mi se respinge. Fac din nou reclamatie si-mi raspunde fiscul, nu GIS (acest Gis fiind o istitutie care desi percepe taxe, n-are nici in clin nici in maneca cu fiscul). Primesc o hotarare ca la tribunal, la care nu mai pot face plangere decat la marewa curte de justitie si acest lucru numai printr-un avocat.
Acum cateva saptamani am facut cerere pentru un ajutor pentru chirie, care va veni probabil tot de la fisc, sau de la schweizer talente sau de la die helden von morgen, nu stiu inca. Se incearca o tergiversare a lucrurilor, o asa zisa descurajare: "Daca noi dam bine daca nu nu vezi nimic, iaca!" Parca o vad pe Miss Thea sorbind din ceai si dictand scrisori, suflandu-si nasul intr-o batista de jumatate de metru, in timp ce Andrei impleteste cosulete din nuieluse, activitate tipica batranilor castori, inainte de eurovision.
Acest razboi psihologic, ilogic si criminal este bineinteles conceput pentru descurajarea individului, care nu mai trebuie sa creada in izbanda..si nu trebuie sa fie asa, dar aici este la fel ca in Ceausism, chiar mai rau un pic. Ideea este ca procesul acesta al lui Adi ii cam da peste cap pe tirani, carora le este frica sa nu scapam de sub custodia lor...mint, fura, jura stramb si descurajeaza ca sa nu cumva sa mai crezi ceva...il iau pe nu in brate si gata. Am multe dovezi impotriva lor, enorm de multe, am puncte din carta pacientului pe care lee-au violat si am dovezi scris ela mana...de aceea ajug ei la gainariile marunte, incearca sa castige timp ca sa unga cu bani manjiti judecatori, oameni din partide, primul mafiot al tarii fiind chiar presedintele, care se amesteca in afacerea Show!
Este abominabil sa traim in mijlocul acestgei laturi gretoase homosexuale (foarte multi dintre ei sunt homosexuali). Cert este ca trebuie sa fac tot posibilul sa raman pe redute in lupta cu monstrul.
Mai jos, poezii din volumul meu Lupta cu fiara:
Fiara I
poezie [ ]
Lupta cu fiara
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2003-10-22 | |
Fiara năroada cască gîtlejul,
Acum cateva saptamani am facut cerere pentru un ajutor pentru chirie, care va veni probabil tot de la fisc, sau de la schweizer talente sau de la die helden von morgen, nu stiu inca. Se incearca o tergiversare a lucrurilor, o asa zisa descurajare: "Daca noi dam bine daca nu nu vezi nimic, iaca!" Parca o vad pe Miss Thea sorbind din ceai si dictand scrisori, suflandu-si nasul intr-o batista de jumatate de metru, in timp ce Andrei impleteste cosulete din nuieluse, activitate tipica batranilor castori, inainte de eurovision.
Acest razboi psihologic, ilogic si criminal este bineinteles conceput pentru descurajarea individului, care nu mai trebuie sa creada in izbanda..si nu trebuie sa fie asa, dar aici este la fel ca in Ceausism, chiar mai rau un pic. Ideea este ca procesul acesta al lui Adi ii cam da peste cap pe tirani, carora le este frica sa nu scapam de sub custodia lor...mint, fura, jura stramb si descurajeaza ca sa nu cumva sa mai crezi ceva...il iau pe nu in brate si gata. Am multe dovezi impotriva lor, enorm de multe, am puncte din carta pacientului pe care lee-au violat si am dovezi scris ela mana...de aceea ajug ei la gainariile marunte, incearca sa castige timp ca sa unga cu bani manjiti judecatori, oameni din partide, primul mafiot al tarii fiind chiar presedintele, care se amesteca in afacerea Show!
Este abominabil sa traim in mijlocul acestgei laturi gretoase homosexuale (foarte multi dintre ei sunt homosexuali). Cert este ca trebuie sa fac tot posibilul sa raman pe redute in lupta cu monstrul.
Mai jos, poezii din volumul meu Lupta cu fiara:
Fiara I
poezie [ ]
Lupta cu fiara
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2003-10-22 | |
Fiara năroada cască gîtlejul,
Să-şi astupe gura cu broaşte.
Uneori,în secetă secretă,
Stă vara in cenusa si-l naşte,
Iar ploile cu broaşte vin
Cînd uscăciunea crapă bolovanul,
De-l bate broasca-n creştet şi pe bot,
Umplîndu-i cu reziduri burdihanul.
Fiara nu are complexe.
Îl duce noroiul la vale
Se scarpina-n cap de nimicuri
Concepind bazaconii banale.
E-aceiaşi mereu,redublura.
Psihopatul gîndeste la doi.
Se crede femeie,bărbat
Şi-noată cu serpii-n noroi
----------------------------
La ora adevarului fragil
Mă cheamă umbra prinţului fatal
Ce-şi joacă scîrba-n joasa-i decadenţă,
Ciocanul de prostie,criminal.
Cum îsi cloceste răzbunări de fiară
Şi-şi plimbă-n gînd,cadavrele de zmoală.
Uneori,în secetă secretă,
Stă vara in cenusa si-l naşte,
Iar ploile cu broaşte vin
Cînd uscăciunea crapă bolovanul,
De-l bate broasca-n creştet şi pe bot,
Umplîndu-i cu reziduri burdihanul.
Fiara nu are complexe.
Îl duce noroiul la vale
Se scarpina-n cap de nimicuri
Concepind bazaconii banale.
E-aceiaşi mereu,redublura.
Psihopatul gîndeste la doi.
Se crede femeie,bărbat
Şi-noată cu serpii-n noroi
----------------------------
La ora adevarului fragil
Mă cheamă umbra prinţului fatal
Ce-şi joacă scîrba-n joasa-i decadenţă,
Ciocanul de prostie,criminal.
Cum îsi cloceste răzbunări de fiară
Şi-şi plimbă-n gînd,cadavrele de zmoală.
SI TRADUCERI DIN MOLIERE
Domnul din provincie de Moliere
scenariu [ ]
Actul II, Scena 4(fragment)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-28 | |
scenariu [ ]
Actul II, Scenele 7 si 8
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-30 | |
scenariu [ ]
Actul II, Scena 4(fragment)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-28 | |
Domnul de Pourceaugnac, Sbrigani.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC:(crezîndu-se singur): Piglia su, piglia lo-su, signor Monsu.- Ce-ar putea să însemne?
(îl vede pe Sbrigni). Ah!
SBRIGANI: Ce aveţi, scumpe prieten?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Seringi şi clistire. Unde mă uit, nu văd decît seringi şi clistire.
SBRIGANI: Cum?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Habar nu aveţi ce mi s-a întîmplat aseară, după ce m-am zăvorît în casă.
SBRIGANI: Nu, ce vi s-a întîmplat?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Am crezut că am ajuns în iad, mă rog, ceva cutremurător. Duzine de draci m-au răpit şi m-au dus într-o casă necunoscută.
SBRIGANI: Da? - Cum aşa?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: (gesticulînd amplu cu ambele mîini, povesteşte scurt şi aproape ilogic, sacadat,despre nişte acţiuni spectaculoase trăite cu puţin timp în urmă).
" Stimate domn, unde este lacheul care ia pălăriile musafirilor?"- Doi medici îmbrăcaţi din cap pînă-n picioare în negru.- "Pulsul, luaţi repede pulsul de mai multe ori" - "Colega, el este mult mai nebun decît în realitate".- doi indivizi scabroşi cu pălărie cu moruri laaargi de tot!- "Bandi, bondi"- Şase nebuni sar pe mine, ca nişte iepuri sălbatici de cîmp.- "Ta ra ra ta ra ra- allegramente monsu de Pourceaugnac" - Farmacistul.- Fug ca de streche. - "Puneţi mîna pe el, legaţi-l!"- "Ah, ce reconfortant şi uşor ca pana este acest clistiraş, vă rog, lăsaţi-ne să vă facem o clismă plăcută şi proaspătă." Ce bine curăţă "- "Piglia lo- piglia su- signor Monsu."-
Îmi fixau în cap nişte bazaconii care mă tîmpeau.- Nu mai pot de dureri de cap. Simt că înebunesc de-a binelea.
SBRIGANI: Ce ar putea să însemne asta?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Un domn periculos, la început foarte amabil m-a atras în casa aceea blestemată.
SBRIGANI: Posibil.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Mai mult ca sigur, că mi-a întins o cursă. O mulţime de draci se învîrteau în jurul meu, îmi îmbiau seringi şi clistire, apoi săreau pe mine.
SBRIGANI: Da, se vede cît de înşelători sînt oamenii. Te încrezi în cineva crezînd că-ţi este prieten şi de fapt el este cel mai mare duşman al tău.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Uite că put îngrozitor, ca o farmacie. Încercaţi să vă convingeţi!
SBRIGANI: Mda, parcă mi-ar ajunge şi mie un uşor miros de spirt la nas.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Nu mai disting alte mirosuri, pentru că nasul este plin de duhnelile alea cumplite, ochii nu văd nimic altceva peste tot decît seringi şi clistire.
SBRIGANI: Da, asta le întrece pe toate, aveţi dreptate.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog, locuieşte aici un domn, Oronte? Trebuie să merg chiar acum la el.
SBRIGANI: Aha (se preface indiferent): Cred că gîndiţi ca un om practic, probabil la fiica bătrînului, care este bună de măritat.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Da, chiar o voi lua de so
ţie.
SBRIGANI: Da?... În căsătorie?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Da. De ce?
SBRIGANI: Mda, asta-i cu totul altceva şi nu-i treaba mea.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce înseamnă asta?
SBRIGANI: Nimic, vă rog să mă iertaţi. Nimic.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: O, ba da.
SBRIGANI: Nu, nimic, vă rog mult.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă implor, spuneţi-mi despre ce este vorba?
SBRIGANI: Peste poate domnule, nu doresc acest lucru şi basta. Vă rog să mă lăsaţi în pace.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Nu-mi mai sînteţi prieten?
SBRIGANI: Ba da, dar interesele unei a treia persoane o cer, să las totul sub tăcere.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Sînteţi prieten sau nu?
SBRIGANI: Nu aţi putea găsi un prieten mai devotat.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Atunci, nu trebuie să-mi ascundeţi nimic.
SBRIGANI: Este o altă persoană în joc.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog mult, deschideţi-vă inima. NU va fi pe degeaba. Poftim, vă dăruiesc acest inel de preţ, ca să-l păstraţi în amintirea mea.
SBRIGANI: Atunci, ia să vedem cum stau cu conştiinţa?
(se depărtează, vorbind cu el însuşi dar destul de tare încît să audă desluşit şi domnul de Pourceaugnac.
Încearcă sî declame cît mai retoric, gesticulînd amplu).
Acest sărman bătrîn doreşte numai binele fiicei sale. Nu vrea să aducă pagube nimănui. Fiica sa este însă pefăcătoria în persoană. Anumite lucruşoare sînt deja trase pe sfoară şi sînt cunoscute pînă şi de cîinii de mahala.
Pot eu oare să dezvălui totuşi aceste lucruri unui om oest, onorabil, lucruri ştiute de toată lumea? Nu, nu trebuie să mă trădez, nu vreau în acelaşi timp să arăt neomenie, trebuie să gîndesc moral, la consecinţele pe care le-ar suporta conştiinţa mea. Acest tînăr, străin de loc, vine să ceară în căsătorie o fată, pe care nu o cunoaşte, cum este ea în realitate. Deşi nu a văzut-o niciodată, vrea să o ceară în căsătorie. El este un nobil, un cavaler, cinstit, mărinimos şi bun. Vrea să-mi dăruiască un inel de preţ ca amintire..ca semn al atenţiei sale deosebite...
(către domnul de Pourceaugnac):Da, pot vorbi deschis cu dumneavoastră, pentru că am stat de vorbă cu conştiinţa mea. Vă rog însă să păstraţi secretul, să nu se răspîndească în tot tîrgul zvonul că aţi fi aflat totul de la mine. Că fata asta pe care doriţi să o luaţi în căsătorie duce o viaţă împrăştiată şi imorală poate este cam exagerat spus şi nu prea elegant formulat.
Galantă- asta ar fi prea moale spus... cochetă...şi asta ar lăsa prea mult loc liber interpretării...fluşturatică şi cu ochii după bărbaţi--mă rog..şi asta ar fi...cam exagerat spus...
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Aha, deci există bîrfe pe la colţuri?
SBRIGANI: Ei, nu poate fi chiar aşa, poate e doar pe jumătate serios ceea ce se spune despre viitoarea dumneavoastră soţie, dar aşa e lumea, bîrfitoare. Nu trebuie să te gîndeşti prea mault la onoare, de dragul clevetitorilor tîrgului.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Nu domnule, eu ţin la onoarea mea.
SBRIGANI:Acesta este tatăl ei.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Acest bătrîn?
SBRIGANI: Da. acum, vă rog să mă iertaţi.(se retrage).
SCENA 5
Oronte, domnul de Pourceaugnac.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă doresc o zi frumoasă, domnul meu.
ORONTE: La dispoziţia dumneavoastră, supusul dumneavoastră serv.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Sînteţi domnul Oronte, nu-i aşa?
ORONTE: Da.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC:Iar eu sînt domnul de Pourceaugnac.
ORONTE: Încîntat de cunoştinţă.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Domnule Oronte, aveţi cumva impresia că în Limoge trăiesc numai cretini şi zevzeci?
ORONTE:Şi dumneavoastră credeţi că în Paris e tîrgul plin de debili mintali şi de surdo-muţi?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Credeţi că un om tînăr şi cu scaun la cap ar lua în căsătorie o femeie uşoară?
ORONTE: Domnule, credeţi că fiica mea e una de alea ce fac trotuarul?
Domnul din provincie de Moliere DOMNUL DE POURCEAUGNAC:(crezîndu-se singur): Piglia su, piglia lo-su, signor Monsu.- Ce-ar putea să însemne?
(îl vede pe Sbrigni). Ah!
SBRIGANI: Ce aveţi, scumpe prieten?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Seringi şi clistire. Unde mă uit, nu văd decît seringi şi clistire.
SBRIGANI: Cum?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Habar nu aveţi ce mi s-a întîmplat aseară, după ce m-am zăvorît în casă.
SBRIGANI: Nu, ce vi s-a întîmplat?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Am crezut că am ajuns în iad, mă rog, ceva cutremurător. Duzine de draci m-au răpit şi m-au dus într-o casă necunoscută.
SBRIGANI: Da? - Cum aşa?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: (gesticulînd amplu cu ambele mîini, povesteşte scurt şi aproape ilogic, sacadat,despre nişte acţiuni spectaculoase trăite cu puţin timp în urmă).
" Stimate domn, unde este lacheul care ia pălăriile musafirilor?"- Doi medici îmbrăcaţi din cap pînă-n picioare în negru.- "Pulsul, luaţi repede pulsul de mai multe ori" - "Colega, el este mult mai nebun decît în realitate".- doi indivizi scabroşi cu pălărie cu moruri laaargi de tot!- "Bandi, bondi"- Şase nebuni sar pe mine, ca nişte iepuri sălbatici de cîmp.- "Ta ra ra ta ra ra- allegramente monsu de Pourceaugnac" - Farmacistul.- Fug ca de streche. - "Puneţi mîna pe el, legaţi-l!"- "Ah, ce reconfortant şi uşor ca pana este acest clistiraş, vă rog, lăsaţi-ne să vă facem o clismă plăcută şi proaspătă." Ce bine curăţă "- "Piglia lo- piglia su- signor Monsu."-
Îmi fixau în cap nişte bazaconii care mă tîmpeau.- Nu mai pot de dureri de cap. Simt că înebunesc de-a binelea.
SBRIGANI: Ce ar putea să însemne asta?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Un domn periculos, la început foarte amabil m-a atras în casa aceea blestemată.
SBRIGANI: Posibil.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Mai mult ca sigur, că mi-a întins o cursă. O mulţime de draci se învîrteau în jurul meu, îmi îmbiau seringi şi clistire, apoi săreau pe mine.
SBRIGANI: Da, se vede cît de înşelători sînt oamenii. Te încrezi în cineva crezînd că-ţi este prieten şi de fapt el este cel mai mare duşman al tău.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Uite că put îngrozitor, ca o farmacie. Încercaţi să vă convingeţi!
SBRIGANI: Mda, parcă mi-ar ajunge şi mie un uşor miros de spirt la nas.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Nu mai disting alte mirosuri, pentru că nasul este plin de duhnelile alea cumplite, ochii nu văd nimic altceva peste tot decît seringi şi clistire.
SBRIGANI: Da, asta le întrece pe toate, aveţi dreptate.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog, locuieşte aici un domn, Oronte? Trebuie să merg chiar acum la el.
SBRIGANI: Aha (se preface indiferent): Cred că gîndiţi ca un om practic, probabil la fiica bătrînului, care este bună de măritat.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Da, chiar o voi lua de so
ţie.
SBRIGANI: Da?... În căsătorie?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Da. De ce?
SBRIGANI: Mda, asta-i cu totul altceva şi nu-i treaba mea.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce înseamnă asta?
SBRIGANI: Nimic, vă rog să mă iertaţi. Nimic.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: O, ba da.
SBRIGANI: Nu, nimic, vă rog mult.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă implor, spuneţi-mi despre ce este vorba?
SBRIGANI: Peste poate domnule, nu doresc acest lucru şi basta. Vă rog să mă lăsaţi în pace.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Nu-mi mai sînteţi prieten?
SBRIGANI: Ba da, dar interesele unei a treia persoane o cer, să las totul sub tăcere.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Sînteţi prieten sau nu?
SBRIGANI: Nu aţi putea găsi un prieten mai devotat.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Atunci, nu trebuie să-mi ascundeţi nimic.
SBRIGANI: Este o altă persoană în joc.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog mult, deschideţi-vă inima. NU va fi pe degeaba. Poftim, vă dăruiesc acest inel de preţ, ca să-l păstraţi în amintirea mea.
SBRIGANI: Atunci, ia să vedem cum stau cu conştiinţa?
(se depărtează, vorbind cu el însuşi dar destul de tare încît să audă desluşit şi domnul de Pourceaugnac.
Încearcă sî declame cît mai retoric, gesticulînd amplu).
Acest sărman bătrîn doreşte numai binele fiicei sale. Nu vrea să aducă pagube nimănui. Fiica sa este însă pefăcătoria în persoană. Anumite lucruşoare sînt deja trase pe sfoară şi sînt cunoscute pînă şi de cîinii de mahala.
Pot eu oare să dezvălui totuşi aceste lucruri unui om oest, onorabil, lucruri ştiute de toată lumea? Nu, nu trebuie să mă trădez, nu vreau în acelaşi timp să arăt neomenie, trebuie să gîndesc moral, la consecinţele pe care le-ar suporta conştiinţa mea. Acest tînăr, străin de loc, vine să ceară în căsătorie o fată, pe care nu o cunoaşte, cum este ea în realitate. Deşi nu a văzut-o niciodată, vrea să o ceară în căsătorie. El este un nobil, un cavaler, cinstit, mărinimos şi bun. Vrea să-mi dăruiască un inel de preţ ca amintire..ca semn al atenţiei sale deosebite...
(către domnul de Pourceaugnac):Da, pot vorbi deschis cu dumneavoastră, pentru că am stat de vorbă cu conştiinţa mea. Vă rog însă să păstraţi secretul, să nu se răspîndească în tot tîrgul zvonul că aţi fi aflat totul de la mine. Că fata asta pe care doriţi să o luaţi în căsătorie duce o viaţă împrăştiată şi imorală poate este cam exagerat spus şi nu prea elegant formulat.
Galantă- asta ar fi prea moale spus... cochetă...şi asta ar lăsa prea mult loc liber interpretării...fluşturatică şi cu ochii după bărbaţi--mă rog..şi asta ar fi...cam exagerat spus...
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Aha, deci există bîrfe pe la colţuri?
SBRIGANI: Ei, nu poate fi chiar aşa, poate e doar pe jumătate serios ceea ce se spune despre viitoarea dumneavoastră soţie, dar aşa e lumea, bîrfitoare. Nu trebuie să te gîndeşti prea mault la onoare, de dragul clevetitorilor tîrgului.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Nu domnule, eu ţin la onoarea mea.
SBRIGANI:Acesta este tatăl ei.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Acest bătrîn?
SBRIGANI: Da. acum, vă rog să mă iertaţi.(se retrage).
SCENA 5
Oronte, domnul de Pourceaugnac.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă doresc o zi frumoasă, domnul meu.
ORONTE: La dispoziţia dumneavoastră, supusul dumneavoastră serv.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Sînteţi domnul Oronte, nu-i aşa?
ORONTE: Da.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC:Iar eu sînt domnul de Pourceaugnac.
ORONTE: Încîntat de cunoştinţă.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Domnule Oronte, aveţi cumva impresia că în Limoge trăiesc numai cretini şi zevzeci?
ORONTE:Şi dumneavoastră credeţi că în Paris e tîrgul plin de debili mintali şi de surdo-muţi?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Credeţi că un om tînăr şi cu scaun la cap ar lua în căsătorie o femeie uşoară?
ORONTE: Domnule, credeţi că fiica mea e una de alea ce fac trotuarul?
scenariu [ ]
Actul II, Scenele 7 si 8
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-30 | |
Lucette, Oronte, domnul de Pourceaugnac
LUCETTE: (costumată ca o italiancă provincială, cu accentul unei italience) Oh, oh, oh,ecco, aici eşti finalmente porco de canino, de ce apare tocma acuma ochilor mei?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce vrea persoana aceasta de la mine?
LUCETTE: Ce vreao? Ce vreao derbedeo et mascalzzone, impertinente te face que nu ma cunoaşte? Tu, neisprăvitule, dulău de curtea, porco blestemata (lui Orionte) Signor, io nu ştiamo niente, ce mi comunicase mio padre, e la ragazza, că el a ajuns la voi în oraş. Io cauto la el de multa tempo,
Eu căsătorită cu questa jigodia. Pot ca se jure că eu sunto soţia la el. De şapte ani sîntem căsătoriţi, ah, era libire la prima ve'dere, amore di cuore tu nemernico.
ORONTE: Oh, sărmană femeie.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce-i cu comedia asta?
LUCETTE: De tre ani m-a părăsit, necredincioso, a păcătuit întîi cu una prima verişoara apoi plecat de la ţara, părăsit pentru molto afaceri. dar io sunt tre bene informata, io re ragazzi mulţi. El a plecata de la Sassodellamarina dar eu am mers la polizzia de criminalistica internaţionala şi făcuta cerere de consecvenţe înpotriva cestuia derbedeo. El colinda lumea mare, el e marinaro spune una ragazza îmbarcat pe un vapor cu care colindă il mondo, lumea mare.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC:Femeia asta trebuie ca să fie ţicnită.
LUCETTE: Du infamo, tichaloso, ai bătut joc de onoarea mea, nu ai inima et conştiinţa.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Stimată doamnaă, vă rog, nu sînt soţul dumneavoastră, vă rog, veniţi-vă în fire. Mă confundaţi sau aţi suferit o comoţie cerebrală.
LUCETTE: Tu, laşule, du beţiv înrăit, ai coragio să zice la mine contrario? Eh,dacă ştiamo că acest escroco este atît de mincinos, veneam cu martori de la casa, cu molte vreişoare et naşii nostre de la nunta. De ce ai părăsit la mine laşule, eram aşa de nevinovata e credula în tine, Te-am iubit şi ţi-am fost credincioasă cu dolore del amore di cuore.
ORONTE: Aş vrea să plîng pentru ea. Ce răutate de om sînteţi domnule de Pourceaugnac.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC :Nu înţeleg o iotă din nebunia asta repetată, înscenată.
SCENA 8
Nerine, Lucette, Oronte, domnul de Pourceaugnac, trei copii.
NERINE: (in costum de săsoaică). Nu mă mai duc picioarele, nu mă mai ţin nici baierele. Fug ca o năucă după tine. Dar şi cînd voi pune mîna pe tine, dracul este al tău. Te voi pune să te spovedeşti ca în biserică.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Doamne fereşte, încă o nebună.
ORONTE: Acest om este dracul gol (îşi face cruce)
LUCETTE: Care posteşte de spovedania ? El este bărbatul meu, nu al tău.
NERINE: Peste putinţă, este al meu nu al tău.
LUCETTE: Este al mio şi eu cu mîna mea vreau să-l spînzur.
NERINE: Nu, eu mă ocup de spînzurătoare, lasă-l în mîinile mele. De patru ani sînt căsătorită cu nemernicul.
LUCETTE: Iar eu de şapte. Eu sînt mai veche.
NERINE: Eu am martori, am naşi, fini, surori multe şi fraţi, veri de gradele unu şi doi..Am la martori dacă vrei, de nu încap în judecătorie.Chiar şi nobilii domni Schultheiß şi Amtmann pot să vină ca martori dacă-i citez.
LUCETTE: Ne-am cununat în biserică.
NERINE: Parcă noi nu! Şi din Strasbourg am avut invitaţi de onoare. Domnii Kolmer şi Mühlhaumer au fost naşi de onoare.
LUCETTE: Io sunt cea adevărata, cu mine a făcut nunta.
NERINE: Şi cu mine, mă jur pe sfîntul duh!
LUCETTE: Aştept ca să te aperi, ticălosule.
NERINE: Recunoaşte adevărul.
LUCETTE: Oh, tu porc neruşinat. Nici de sărmanii tăi copii nu-ţi mai aminteşti, de Farncesca şi de Giovanni, gli frutti dela nostra casatoria. Tu sancte Dio.
NERINE: O, du mein Gott, ai uitat de micuţul Lenele?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Aceste două persoane neruşinate sînt cu siguranţă nebune de legat.
LUCETTE: Veniţi, copii sărmani, duceţi-vă să vă vedeţi tatăl ingrata, care v-a părăsit cînd eraţi încă forte mici.
NERINE: Lenele, du-te la tăticu'
CEI TREI COPII: Tata, tata, tata.
DOMNUL DE PPURCEAUGNAC: La dracu, ce au doamne maniacii
aceştia cu mine?
LUCETTE: O, tu şarlatane, nici măcar copii nu vrei ca se recunoaste? Sărmane micuţii nevinovaţii. O să te trimit la spînzurătoare.
COPII: Tata, tata, tata.
DOMNUL DE PPURCEAUGNAC: Ajutor,ajutor! Ce mă fac cu oamenii aceştia nebuni? Nu mai pot, înebunesc şi eu dacă mai rămîn mult aici.
ORONTE: Veniţi cu mine, sărmane femei. Ir acest om neruşinat trebuie să tragă consecinţele. Trebuie sa suporte consecvenţele nemernicul.
Domnul din provincie de Moliere
scenariu [ ]
Actul II, Scenele 10 si 11
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-30 | |
LUCETTE: (costumată ca o italiancă provincială, cu accentul unei italience) Oh, oh, oh,ecco, aici eşti finalmente porco de canino, de ce apare tocma acuma ochilor mei?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce vrea persoana aceasta de la mine?
LUCETTE: Ce vreao? Ce vreao derbedeo et mascalzzone, impertinente te face que nu ma cunoaşte? Tu, neisprăvitule, dulău de curtea, porco blestemata (lui Orionte) Signor, io nu ştiamo niente, ce mi comunicase mio padre, e la ragazza, că el a ajuns la voi în oraş. Io cauto la el de multa tempo,
Eu căsătorită cu questa jigodia. Pot ca se jure că eu sunto soţia la el. De şapte ani sîntem căsătoriţi, ah, era libire la prima ve'dere, amore di cuore tu nemernico.
ORONTE: Oh, sărmană femeie.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ce-i cu comedia asta?
LUCETTE: De tre ani m-a părăsit, necredincioso, a păcătuit întîi cu una prima verişoara apoi plecat de la ţara, părăsit pentru molto afaceri. dar io sunt tre bene informata, io re ragazzi mulţi. El a plecata de la Sassodellamarina dar eu am mers la polizzia de criminalistica internaţionala şi făcuta cerere de consecvenţe înpotriva cestuia derbedeo. El colinda lumea mare, el e marinaro spune una ragazza îmbarcat pe un vapor cu care colindă il mondo, lumea mare.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC:Femeia asta trebuie ca să fie ţicnită.
LUCETTE: Du infamo, tichaloso, ai bătut joc de onoarea mea, nu ai inima et conştiinţa.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Stimată doamnaă, vă rog, nu sînt soţul dumneavoastră, vă rog, veniţi-vă în fire. Mă confundaţi sau aţi suferit o comoţie cerebrală.
LUCETTE: Tu, laşule, du beţiv înrăit, ai coragio să zice la mine contrario? Eh,dacă ştiamo că acest escroco este atît de mincinos, veneam cu martori de la casa, cu molte vreişoare et naşii nostre de la nunta. De ce ai părăsit la mine laşule, eram aşa de nevinovata e credula în tine, Te-am iubit şi ţi-am fost credincioasă cu dolore del amore di cuore.
ORONTE: Aş vrea să plîng pentru ea. Ce răutate de om sînteţi domnule de Pourceaugnac.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC :Nu înţeleg o iotă din nebunia asta repetată, înscenată.
SCENA 8
Nerine, Lucette, Oronte, domnul de Pourceaugnac, trei copii.
NERINE: (in costum de săsoaică). Nu mă mai duc picioarele, nu mă mai ţin nici baierele. Fug ca o năucă după tine. Dar şi cînd voi pune mîna pe tine, dracul este al tău. Te voi pune să te spovedeşti ca în biserică.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Doamne fereşte, încă o nebună.
ORONTE: Acest om este dracul gol (îşi face cruce)
LUCETTE: Care posteşte de spovedania ? El este bărbatul meu, nu al tău.
NERINE: Peste putinţă, este al meu nu al tău.
LUCETTE: Este al mio şi eu cu mîna mea vreau să-l spînzur.
NERINE: Nu, eu mă ocup de spînzurătoare, lasă-l în mîinile mele. De patru ani sînt căsătorită cu nemernicul.
LUCETTE: Iar eu de şapte. Eu sînt mai veche.
NERINE: Eu am martori, am naşi, fini, surori multe şi fraţi, veri de gradele unu şi doi..Am la martori dacă vrei, de nu încap în judecătorie.Chiar şi nobilii domni Schultheiß şi Amtmann pot să vină ca martori dacă-i citez.
LUCETTE: Ne-am cununat în biserică.
NERINE: Parcă noi nu! Şi din Strasbourg am avut invitaţi de onoare. Domnii Kolmer şi Mühlhaumer au fost naşi de onoare.
LUCETTE: Io sunt cea adevărata, cu mine a făcut nunta.
NERINE: Şi cu mine, mă jur pe sfîntul duh!
LUCETTE: Aştept ca să te aperi, ticălosule.
NERINE: Recunoaşte adevărul.
LUCETTE: Oh, tu porc neruşinat. Nici de sărmanii tăi copii nu-ţi mai aminteşti, de Farncesca şi de Giovanni, gli frutti dela nostra casatoria. Tu sancte Dio.
NERINE: O, du mein Gott, ai uitat de micuţul Lenele?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Aceste două persoane neruşinate sînt cu siguranţă nebune de legat.
LUCETTE: Veniţi, copii sărmani, duceţi-vă să vă vedeţi tatăl ingrata, care v-a părăsit cînd eraţi încă forte mici.
NERINE: Lenele, du-te la tăticu'
CEI TREI COPII: Tata, tata, tata.
DOMNUL DE PPURCEAUGNAC: La dracu, ce au doamne maniacii
aceştia cu mine?
LUCETTE: O, tu şarlatane, nici măcar copii nu vrei ca se recunoaste? Sărmane micuţii nevinovaţii. O să te trimit la spînzurătoare.
COPII: Tata, tata, tata.
DOMNUL DE PPURCEAUGNAC: Ajutor,ajutor! Ce mă fac cu oamenii aceştia nebuni? Nu mai pot, înebunesc şi eu dacă mai rămîn mult aici.
ORONTE: Veniţi cu mine, sărmane femei. Ir acest om neruşinat trebuie să tragă consecinţele. Trebuie sa suporte consecvenţele nemernicul.
Domnul din provincie de Moliere
scenariu [ ]
Actul II, Scenele 10 si 11
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-30 | |
Domnul de Pourceaugnac, Sbrigani.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Oh, sînt terminat. Ce tortură cumplită. Ce oraş blestemat! La fiecare colţ te aşteapă bandiţi.
SBRIGANI: Ce spuneaţi domnule? Ce vi s-a mai întîmplat?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: În acest oraş mişună numai femei vulgare şi sperietori de ciori cu clistire şi seringi la pălărie.
SBRIGANI: Ce vreţi să insinuaţi?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Două femei de jos urîte şi vulgare, două servitoare oribile pretindeau cu ceva timp în urmă că eu aş fi căsătorit cu amîndouă. M-au ameninţat într-un loc public că mă vor da în judecată şi că mă vor trimite la spînzurătoare.
SBRIGANI: Oh, ce penibil. Oare funcţionarii noştri de drept nu ar putea face ceva împotriva acestor impertinente? Asemenea afronturi murdare nu trebuie ignorate. Nu le treceţi cu vederea.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Nu vă gîndiţi cît timp ar dura aceste bazaconii? Nu pot să tergiversez lucrurile pentru asemenea lucruri neserioase, pentru ca orice hotărîre judecătorească are nevoie de timp pentru dovezi, martori, cercetäri minuţioase...Nu am timp pentru aşa ceva.
SBRIGANI: Trebuie să recunosc că sînteţi un profesionist în materie de drept. Ce priceput, ce tipicar sînteţi.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Domnule, familia mea este nobilă, la noi în familie nu se practică meşteşuguri. La noi articole meşteşugăreşti şi alte mărunţişuri practice sînt exercitate de servitori.
SBRIGANI: Mă refeream la priceperea juridică, nu la îndemînarea meşteşugărească.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Credeţi că pentru o judecată dreaptă şi simplă este nevoie de studii juridice? Pentru asta poţi să gîndeşti logic, cu mintea sănătoasă . Nu doresc să mă implic în procese scandaloase şi penibile, să mă confrunt cu oameni vulgari de rang minor. Pentru lucruri de drept m-aş confrunta doar cu persoane de acelaşi rang cu mine.
SBRIGANI: Sînteţi mult mai învăţat decît îmi închipuiam.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Exprimarea mea este exprimarea unui om normal domnule, este un limbaj coerent, liber şi umanist.
SBRIGANI: Trebuie să recunosc cu mîna pe inimă că înţelegerea mentală, sănătoasă a unui nobil este un atu', un talent autentic care dă nobleţei strălucire. Nu trebuie să mai aduc comentarii, aveţi un talent unic, spontan al intuiţiei procedurilor penale, excelaţi în materie de drept penal.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ei, pe naiba , poate că nu sînt decît nişte citate uşurele rămase în memorie, din ultimul roman de buzunar citit de curînd.
SBRIGANI: Primiţi cele mai adînci consideraţii. Bravo!
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog să mă credeţi că nu sînt atît de priceput în materie de drept. Conduceţi-mă vă rog la un avocat. Dacă stau şi mă gîndesc, ar trebui să fac ceva, pentru onoarea mea pătată.
SBRIGANI: Da, voi face asta. Trebuie să-mi promiteţi înainte însă că nu vă speriaţi de tonul avocaţilor şi de felul lor năstruşnic de a fi, pentru că, atunci cînd vorbesc, se plimbă mult, dau din mîini, dau ochii peste cap şi cîntă după paragrafe ca după note, folosindu-le ca text.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Acum nu mai contează, am văzut atîtea.. Nu mă mai sperie nimic.
SCENA 11
Sbrigani, domnul de Pourceaugnac, doi judecători, doi avocaţi, doi grefieri.
Cei doi avocaţi scriu, apoi dau ciornele grefierilor pentru a le scie pe curat. După aceea, cîntă, după hîrtiile scrise de grefieri.
PRIMUL AVOCAT : Aici e bigamie! Ha ha, ha ha, ce comicărie.
Aici, pedeapsa cu moartea voi prescrie.
AL DOILEA AVOCAT : Ticăloşia voastră a ie şit la lumină.
Da, da, sînteţi de vină.
La judecătorie într-un proces penal
Se citeşte-n paragrafe, optimal.
Hai să citim în paragrafe
Celebre reguli, încurcate
De la celebri oameni ai dreptului
Da, da, de noi cei înţelepţi de la barou, învăţate.
Cităm deci pe Justinian
Papinian,Ulpian, Tribonian
Jean Imole,
Julian Barthole,
Jason, Alcial, Culas
Toţi scriu acelaşi lucru,
Da, da, da, ra, da, da, da, da,
Pa-ra, pa-ram, pa, tri, la, la,
Armonic, n-ar fi altceva
Ci doar aşa e de credinţă
În dreptul practic şi-n ştiinţă!
Da, bigamia frate
Te duce deci direct la moarte!
Se pedepseşte conform legii în vigoare
După carte.
În Franţa, Anglia, Turcia,
Florenţa, Langobardia
Sicilia, Corisca, Sardenia,
În toate ţările de drept
Se merge după-acest legal sonet
cu pasiunea poetică a cercetării
Articolelor acuzării
Dacă e vorba deci de bigamie
Pedeapsa cu moartea, vi se va prescrie!
(Domnul de Pourceaugnac, cu minţile şi mai rătăcite, se înfurie şi începe să lovească în dreapta şi-n stînga, cînd în avocaţi, cînd în grefieri).
Cortina cade.
Nota traducătoarei
------------------
Moliere a urît medicii şi a fost urît de aceştia, în ultimă instanţă lăsîndu-l să moară. Nici preoţii nu i-au iertat cinismul, refuzînd să-l îngroape creştineşte.
Şi cu avocaţii a avut conflicte, el fiind chiar jurist de meserie, pe care i-a ridicularizat în cîteva piese celebre.
Poqcuelin, adevăratul nume al scriitorului , regizorului şi actorului , care a devenit celebru prin pseudonimul Moliere a surprins cu fidelitatea unei camere de luat vederi, cele mai mici detalii ale societăţii imperfecte şi a lumii depravate din jurul său.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Oh, sînt terminat. Ce tortură cumplită. Ce oraş blestemat! La fiecare colţ te aşteapă bandiţi.
SBRIGANI: Ce spuneaţi domnule? Ce vi s-a mai întîmplat?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: În acest oraş mişună numai femei vulgare şi sperietori de ciori cu clistire şi seringi la pălărie.
SBRIGANI: Ce vreţi să insinuaţi?
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Două femei de jos urîte şi vulgare, două servitoare oribile pretindeau cu ceva timp în urmă că eu aş fi căsătorit cu amîndouă. M-au ameninţat într-un loc public că mă vor da în judecată şi că mă vor trimite la spînzurătoare.
SBRIGANI: Oh, ce penibil. Oare funcţionarii noştri de drept nu ar putea face ceva împotriva acestor impertinente? Asemenea afronturi murdare nu trebuie ignorate. Nu le treceţi cu vederea.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC. Nu vă gîndiţi cît timp ar dura aceste bazaconii? Nu pot să tergiversez lucrurile pentru asemenea lucruri neserioase, pentru ca orice hotărîre judecătorească are nevoie de timp pentru dovezi, martori, cercetäri minuţioase...Nu am timp pentru aşa ceva.
SBRIGANI: Trebuie să recunosc că sînteţi un profesionist în materie de drept. Ce priceput, ce tipicar sînteţi.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Domnule, familia mea este nobilă, la noi în familie nu se practică meşteşuguri. La noi articole meşteşugăreşti şi alte mărunţişuri practice sînt exercitate de servitori.
SBRIGANI: Mă refeream la priceperea juridică, nu la îndemînarea meşteşugărească.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Credeţi că pentru o judecată dreaptă şi simplă este nevoie de studii juridice? Pentru asta poţi să gîndeşti logic, cu mintea sănătoasă . Nu doresc să mă implic în procese scandaloase şi penibile, să mă confrunt cu oameni vulgari de rang minor. Pentru lucruri de drept m-aş confrunta doar cu persoane de acelaşi rang cu mine.
SBRIGANI: Sînteţi mult mai învăţat decît îmi închipuiam.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Exprimarea mea este exprimarea unui om normal domnule, este un limbaj coerent, liber şi umanist.
SBRIGANI: Trebuie să recunosc cu mîna pe inimă că înţelegerea mentală, sănătoasă a unui nobil este un atu', un talent autentic care dă nobleţei strălucire. Nu trebuie să mai aduc comentarii, aveţi un talent unic, spontan al intuiţiei procedurilor penale, excelaţi în materie de drept penal.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Ei, pe naiba , poate că nu sînt decît nişte citate uşurele rămase în memorie, din ultimul roman de buzunar citit de curînd.
SBRIGANI: Primiţi cele mai adînci consideraţii. Bravo!
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Vă rog să mă credeţi că nu sînt atît de priceput în materie de drept. Conduceţi-mă vă rog la un avocat. Dacă stau şi mă gîndesc, ar trebui să fac ceva, pentru onoarea mea pătată.
SBRIGANI: Da, voi face asta. Trebuie să-mi promiteţi înainte însă că nu vă speriaţi de tonul avocaţilor şi de felul lor năstruşnic de a fi, pentru că, atunci cînd vorbesc, se plimbă mult, dau din mîini, dau ochii peste cap şi cîntă după paragrafe ca după note, folosindu-le ca text.
DOMNUL DE POURCEAUGNAC: Acum nu mai contează, am văzut atîtea.. Nu mă mai sperie nimic.
SCENA 11
Sbrigani, domnul de Pourceaugnac, doi judecători, doi avocaţi, doi grefieri.
Cei doi avocaţi scriu, apoi dau ciornele grefierilor pentru a le scie pe curat. După aceea, cîntă, după hîrtiile scrise de grefieri.
PRIMUL AVOCAT : Aici e bigamie! Ha ha, ha ha, ce comicărie.
Aici, pedeapsa cu moartea voi prescrie.
AL DOILEA AVOCAT : Ticăloşia voastră a ie şit la lumină.
Da, da, sînteţi de vină.
La judecătorie într-un proces penal
Se citeşte-n paragrafe, optimal.
Hai să citim în paragrafe
Celebre reguli, încurcate
De la celebri oameni ai dreptului
Da, da, de noi cei înţelepţi de la barou, învăţate.
Cităm deci pe Justinian
Papinian,Ulpian, Tribonian
Jean Imole,
Julian Barthole,
Jason, Alcial, Culas
Toţi scriu acelaşi lucru,
Da, da, da, ra, da, da, da, da,
Pa-ra, pa-ram, pa, tri, la, la,
Armonic, n-ar fi altceva
Ci doar aşa e de credinţă
În dreptul practic şi-n ştiinţă!
Da, bigamia frate
Te duce deci direct la moarte!
Se pedepseşte conform legii în vigoare
După carte.
În Franţa, Anglia, Turcia,
Florenţa, Langobardia
Sicilia, Corisca, Sardenia,
În toate ţările de drept
Se merge după-acest legal sonet
cu pasiunea poetică a cercetării
Articolelor acuzării
Dacă e vorba deci de bigamie
Pedeapsa cu moartea, vi se va prescrie!
(Domnul de Pourceaugnac, cu minţile şi mai rătăcite, se înfurie şi începe să lovească în dreapta şi-n stînga, cînd în avocaţi, cînd în grefieri).
Cortina cade.
Nota traducătoarei
------------------
Moliere a urît medicii şi a fost urît de aceştia, în ultimă instanţă lăsîndu-l să moară. Nici preoţii nu i-au iertat cinismul, refuzînd să-l îngroape creştineşte.
Şi cu avocaţii a avut conflicte, el fiind chiar jurist de meserie, pe care i-a ridicularizat în cîteva piese celebre.
Poqcuelin, adevăratul nume al scriitorului , regizorului şi actorului , care a devenit celebru prin pseudonimul Moliere a surprins cu fidelitatea unei camere de luat vederi, cele mai mici detalii ale societăţii imperfecte şi a lumii depravate din jurul său.
Domnul din provincie de Moliere
scenariu [ ]
Actul I, Scena 11
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-23 | |
scenariu [ ]
Actul I, Scena 11
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-23 | |
Farmacistul, cîntăreţi, arlechini, domnul de Pourcegnac.
FARMACISTUL:(cu o seringă şi un clistir în mînă):Acesta este leacul, domnul meu, un lecşor, un scopşor, pe care va trebui să-l experimentăm pe dumneavoastră, pentru binele dumneavoastră.
DOMNUL DE POURCEGNAC: Ce? Nu vreau asta!
FARMACISTUL: E prescris, domnule, e prescris, stă pe reţetă.
DOMNUL DE POURCEGNAC: Ah, ce oroare!
FARMACISTUL: Hai domnule,să fim serioşi, nu vă va face nici un rău, nici greaţă nici greaţă.
DOMNUL DE POURCEGNAC: Oh!
FARMACISTUL: Un clistirel, un clistiraş, micuţ şi drăgălaş , gingaş, gingaş, gingaş. Hai, trebuie să-l încercaţi, ştiţi ce bine curăţă, curăţă, curăţă tot...
Cîntăreţii şi arlechinii dansează în jurul domnului de Pourcegnac
TOŢI: Piglia-o-su
Signor Monsu
Piglia-lo, piglia-lo, piglia-su.
Che non fara male
piglia -lo-su, questo servitale;
Signor Monsu
Piglia-lo, piglia-lo su.
DOMNUL DE POURCEGNAC: La dracu cu voi toţi!
Farmacistul şi dansatorii încearcă să-l lege pe domnul Pourcegnac, pentru a-i face forţat, clisma prescrisă.
Domnul din provincie de Moliere
scenariu [ ]
Actul I, Scena 6
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-23 | |
scenariu [ ]
Actul I
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-12 | |
Uvertură
La ridicarea cortinei,ee văd în prim plan un elev: elevul maestrului de muzică, stînd la o masă şi încercînd să compună, îngînînd pe nişte versuri improvizate, o melodie.
Introducere:
ELEVUL: O, vai şi vai de mine,
Ziua şi noaptea, nu mi-e bine,
Mm..
În inimă am chin...
Ce mă poartă mereu pe drum..
Mm...mm..mm..mm...mm...mm...mm...mm...
Da, veşnic, tot pe drum...
La..la ra lalalala...
Cumplit ma chinuieşti...
iubit-o, si...să..mm..mi-o plăteşti,
Da, da,..hm...plăteşti..
O, păstoriţă,
Hai spune-mi scumpo, spune-mi zău...
Că doar nu sînt duşmanul tău,
Mm...mm...al tău duşman, da zău, al tău...
Frumoaso cum mă chinuieşti,
Pe cinstea mea...ai..să-mi plăteşti...
O, ciobăniţă dragă!
Hai spune-mi făr' să-ti pară rău,
Că eu nu sint dusman de-al tău..
...de-al tău..hm...mm..al tău..
PRIMA SCENÂ
Maestrul de muzică,elevul, maestrul de dans,
cîntăreţi, dansatori.
MAESTRUL DE MUZICÂ (către elevii săi):Veniţi şi trăgeţi-vă puţin sufleţelul, pînă apare domnul.
MAESTRUL DE DANS: (către oamenii săi):Şi voi,aşteptaţi aici în sală.(Îşi conduce elevii într-un colţ al sălii).
MAESTRUL DE MUZICÂ (către un elev):Eşti pregătit?
ELEVUL:Desigur, am terminat deja.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Lasă-mă să văd.(Se uită la piesele compuse):Da, sînt drăguţe.
MAESTRUL DE DANS: Ceva nou?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Da, i-am dat două teme de scris: o arie şi o serenadă.
MAESTRUL DE DANS: Pot să mă uit un pic?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Puteţi chiar să le auziţi cînd stăpînul casei va apărea.
MAESTRUL DE DANS: Ne dă contracte, numai aşa, ca să se afle-n treabă.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Da, acesta este omul nostru. Dacă toţi nobilii ar fi ca înfumuratul ăsta, care habar n-are de nobleţe şi de sînge albastru, artele noastre ar fi mai înfloritoare ca niciodată.
MAESTRUL DE DANS: Totuşi, nu degeaba, aş dori , ca să si înţeleagă ceva din asta.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Desigur, numai că el înţelege prost dar plăteşte bine. Şi, după cum vedeţi, arta nu mai e ce a fost odată, acum totul este doar o afacere din care se pot scoate parale.
MAESTRUL DE DANS:Ba, din partea mea, să fie şi aşa, dar mă scoate din sărite un tîmpit ca ăsta, care n-are nici un simţ artistic dezvoltat. Nu este strigător la cer, ca un barbar prost ca ăsta ne judecă nouă operele şi le numeşte, nebunii nesănătoase? Ce frumos ar fi, să putem lucra pentru nişte oameni mai cizelaţi, care să înţeleagă mesajul divin al artei .Trebuie să facem temenele unui neisprăvit, care nu are nici ureche muzicală şi nici vreun gust deosebit pentru dansurile de societate.
MAESTRUL DE DANS: Sînt pe deplin de părerea dumneavoastră. Preţuiesc enorm judecata şi felul dumneavoastră de a fi. Dar nu putem trăi din imnuri sacre, trebuie să ne adaptăm ca atare situaţiei de faţă şi să aducem acestui afon, cît mai multe daune financiare, chiar dacă asta nu este meritoriu pentru nobila noastră menire de artişti. El poartă toată înţelegerea muzicală în traistă, judecata lui este bîta, putem să-l ducem cum vrem noi de nas.
MAESTRUL DE DANS: Ceea ce spuneţi este drept, dar totuşi nici banii nu aduc fericirea de cele mai multe ori.
MAESTRUL DE MUZICÂ:Ce să facem, trebuie să jucăm o festă, atît. Şi chiar şi astfel de recitaluri ne dau posibilitatea să ne facem cunoscuţi lumii.
MAESTRUL DE DANS: Uite-l că vine.
SCENA A DOUA:
Domnul Jourdain, doi lachei,maestrul de muzică, maestrul de dans, cîntăreţi, dansatori, muzicanţi.
DOMNUL JOURDAIN: (Intr-un halat de noapte, cu căciulă de noapte pe cap): Deci, oameni buni, ce este nou? Mă vrăjiţi cu ceva straşnic?
MAESTRUL DE DANS: Cum aşa? Ce doriţi să insinuaţi cu asta?
DOMNUL JOURDAIN: Sau..voiam să spun,ma delectati cu vreun dialog, cu vreun prolog ,cu ceva pus pe muzică si însoţit de dansuri.
MAESTRUL DE DANS: Aha, aşa deci!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Noi sîntem pregătiţi cu tot tacîmul.
DOMNUL JOURDAIN: M-am sculat tîrziu azi şi m-am îmbrăcat ca un domn din lumea bună. un croitor mi-a pregătit nişte mătăsuri, şi hainele nu erau încă gata, nu mă puteam pune aşa, cu una cu două , la patru ace.
MAESTRUL DE MUZICÂ: De aceea sîntem aici, să ne delectăm ochiul cu asta.
DOMNUL JOURDAIN: Vă rog, nu plecaţi pînă nu vine croitorul, şi-mi aduce hainele cele noi. trebuie neapărat să mă vedeţi , cum îmi stă aşa.
MAESTRUL DE DANS: Cum doriţi dumneavoastră.
DOMNUL JOURDAIN: O să vedeţi cum o să mă căftănească din cap pînă-n picioare.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nici nu ne îndoim de asta.
DOMNUL JOURDAIN: Şi halatul ăsta de pe mine, l-am primit mai dăunezi. E foarte scump.
MAESTRUL DE DANS: Ce minunăţie de halat.
DOMNUL JOURAIN: Croitorul meu zice că numai oamenii de vază poartă aşa ceva, cînd primesc lume, dimineaţa.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Parcă a fost croit pe dumneavoastră.
DOMNUL JOURDAIN: Hei, lacheilor! Unde sînt cei doi lachei ai mei?
PRIMUL LACHEU: Ce doriţi, excelenţa voastră?
DOMNUL JOURDAIN: Nimic. Voiam să văd doar, dacă mă auziţi cînd vă chem. (către cei doi maeştri):Ce părere aveţi despre livrelele astea?
MAESTRUL DE DANS: Sînt tare frumoase.
DOMNUL JOURDAIN:(Descheindu-şi halatul, lasă să i se vadă picioarele, în ciorapi fini de mătase şi pantalonii de culoare verde, combinată cu culoare roşie), pulpanele. Acesta este un costumaş de dimineaţă, pentru orele mele de gimnastică artistică.
MAESTRUL DE MUZICÂ: E foarte simpatic.
DOMNUL JOURDAIN: Lacheu!
PRIMUL LACHEU: Înălţimea voastră?
DOMNUL JOURDAIN:(In timp ce-şi dă halatul jos):Ja halatul, te rog. Ce ziceţi, arăt elegant îmbrăcat?
MAESTRUL DE DANS: Minunat de elegant, nu există posibilitatea unei comparaţii.
DOMNUL JOURDAIN: Şi acum să trecem la oile noastre.
MAESTRUL DE MUZICĂ: Doresc mai întîi să vă prezint o piesă(face semn elevului să se ridice)care este de fapt serenada pe care mi-aţi comandat-o mai dăunezi. Acest elev este cel mai talentat dintre toţi elevii mei.
DOMNUL JOURDAIN: Totuşi, aşa ceva nu se dă elevului, domnul meu. Elevii nu sînt totuşi potriviţi pentru aşa ceva.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Să ştiţi că avem elevi care sînt la fel de buni, ca marii maeştri. Ascultaţi, vă rog, totuşi, melodia este superbă.
DOMNUL JOURDAIN: Dă-mi te rog din nou halatul, ca să pot auzi mai bine!-Sau mai bine staţi, că parcă sînt totuşi mai drăguţ fără halat pe mine-ori mai bine, dă-mi-l totuşi, îmbrăcat arăt ceva mai dominant.
(Un cîntăreţ cîntă pe note, ceea ce mai devreme a scris elevul).
ARIE
CÎNTĂREŢUL:
"O, vai mie, doamne sfinte, ce chinuri cumplite,
Mă porţi cu a ta privire pe drumuri ocolite!
De ce mă pedepseşti, vai;
Să plătesc cu lacrimi,
Oh, frumoasă păstoriţă,
De ce-mi eşti duşmancă?
DOMNUL JOURDAIN: Acest cîntecel e cam aiurit, mă face să adorm. Nu găsiţi ceva mai săltăţ?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Dar cîntecul trebuie să se cînte pe versuri, domnule.
DOMNUL JOURDAIN: Ce-i al lui e-al lui. Mi-a cîntat frumos, nu zic ba. Ja spune-mi cum vine asta?
MAESTRUL DE DANS: Nu ştiu, regret nespus.
DOMNUL JOURDAIN: Parcă era şi ceva zgomot în muzica asta, nu?
MAESTRUL DE DANS: Zgomotos?
DOMNUL JOURDAIN:(Cîntă după ureche, fără acompaniament orchestral):
Fetiţo, ce miel mi-erai,
Puiculiţă dragă,
De nevastă mi te luai
Şi tăceai ca moartă.
Of of of şi aoleu,
Vai de sufleţelul meu,
Acum eşti un tigru.
Nu-i frumos?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Este cel mai frumos cîntec din lume.
MAESTRUL DE DANS: Şi cîntaţi aşa de bine...
DOMNUL JOURDAIN: Şi cu toate acestea, vă asigur că în viaţa mea nu am luat niciodată lecţii de canto.
MAESTRUL DE MUZICĂ: Domnul meu, trebuie să studiaţi şi muzica, nu numai dansul. Dansul este nedespărţit de muzică.
DOMNUL JOURDAIN: Învaţă lumea bună să cînte?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Desigur, domnul meu.
DOMNUL JOURDAIN: Păi atunci, hai să o-nvăţ. Dar nu prea ştiu nici eu cînd am timp, că, mi-am comandat şi un maestru de scrimă şi un filozof, care vin tot dimineaţa să mă înveţe.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Şi filozofia este ceva, domnul meu, însă, muzica, vai, muzica...
MAESTRUL DE DANS: Muzica şi dansul sînt totul, domnule, sînt exact, ce aveţi mai multă nevoie.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nimic pe lume nu-i mai folositor într-o ţară, ca muzica.
MAESTRUL DE DANS: Dansul este o necesitate contemporană.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Fără muzică, o ţară nu are sens.
MAESTRUL DE DANS: Fără dans, omul este pierdut.
MAESTRUL DE MUZICÂ: De aceea sînt atîtea războaie şi pierderi, că oamenii nu ascultă sunetul împăciuitor al muzicii.
MAESTRUL DE DANS: Toate relele de-a lumgul vremurilor se trag din lipsa dansului.
DOMNUL JOURDAIN: Da, asta aşa este.
MAESTRUL DE DANS: Dacă toţi oamenii ar fi conştienţi de spiritul armonic şi benefic al dansului, ar fi mai buni şi mai toleranţi unii cu alţii.Istoria nu ar mai aduce atîtea pierderi de valori umane.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nu au fost mereu războaie, pentru că oamenii nu au vrut să înveţe muzica?
DOMNUL JOURDAIN: Aveţi dreptate.
MAESTRUL DE DANS: Apare o lovitură de stat, sau înfăptuieşte ceva greşit, are o strategie proastă, atunci se vorbeşte de o retragere politică. Sau se spune, că el dansează singur, nu în rînd cu ceilalţi.Nu.i aşa?
DOMNUL JOURDAIN: Ba da.
MAESTRUL DE DANS: Şi asta i se trage, pentru că nu cunoaşte paşii de dans.
DOMNUL JOURDAIN: Da, aici aveţi amîndoi dreptate.
MAESTRUL DE DANS: Noi dorim doar să vă demonstrăm, cît de importante şi de folositoare sînt, dansul şi muzica.
DOMNUL JOURDAIN: Da, asta pot să înţeleg încă foarte bine.
MAESTRUL DE MUZICÂ? Doriţi deci să probăm arta noastră?
DOMNUL JOURDAIN: Da.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Aşa cum vă spuneam, este vorba despre încercarea noastră modestă de a demonstra aceste pasiuni care se trag din spiritul artistic al muzicii.
DOMNUL JOURDAIN: Bravo!
MAESTRUL DE MUZICÂ:( către cîntăreţi)!Acum!
(către domnul Jourdain). Trebuie să vă imaginaţi că sînteţi costumat ca păstor.
DOMNUL JOURDAIN: De ce din noi cioban? Peste tot, nu se vorbeste şi nu se cîntă decît despre coibani.
MAESTRUL DE DANS: Dacă scena reprezintă prin intermediul muzicii o scenă idilică, păstorească, trebuie să înţelegeţi tematica acestei scene şi rolul real artistic al păstorului.Cîntecul s-a născut în sînul păstoritului autohton din toate timpurile, chiar dacă a fost interpretat chiar de oameni de vază precum prinţi, duci , marchizi, care aşa îşi puteau exprima focul interior al pasiunii lor, al iubirii.
DOMNUL JOURDAIN: Foarte bine, să auzim.Burghezul gentilom de Moliere
scenariu [ ]
Actul II, Scena 4
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-13 | |
scenariu [ ]
Actul II, Scena 5
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-14 | |
scenariu [ ]
fragment, actul 2, fragmente din scenele 2 si 3
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-07 | |
FARMACISTUL:(cu o seringă şi un clistir în mînă):Acesta este leacul, domnul meu, un lecşor, un scopşor, pe care va trebui să-l experimentăm pe dumneavoastră, pentru binele dumneavoastră.
DOMNUL DE POURCEGNAC: Ce? Nu vreau asta!
FARMACISTUL: E prescris, domnule, e prescris, stă pe reţetă.
DOMNUL DE POURCEGNAC: Ah, ce oroare!
FARMACISTUL: Hai domnule,să fim serioşi, nu vă va face nici un rău, nici greaţă nici greaţă.
DOMNUL DE POURCEGNAC: Oh!
FARMACISTUL: Un clistirel, un clistiraş, micuţ şi drăgălaş , gingaş, gingaş, gingaş. Hai, trebuie să-l încercaţi, ştiţi ce bine curăţă, curăţă, curăţă tot...
Cîntăreţii şi arlechinii dansează în jurul domnului de Pourcegnac
TOŢI: Piglia-o-su
Signor Monsu
Piglia-lo, piglia-lo, piglia-su.
Che non fara male
piglia -lo-su, questo servitale;
Signor Monsu
Piglia-lo, piglia-lo su.
DOMNUL DE POURCEGNAC: La dracu cu voi toţi!
Farmacistul şi dansatorii încearcă să-l lege pe domnul Pourcegnac, pentru a-i face forţat, clisma prescrisă.
Domnul din provincie de Moliere
scenariu [ ]
Actul I, Scena 6
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-09-23 | |
Medicul,un tăran, o ţărancă, Eraste, farmacistul.
TÂRANUL: Înălţimea voastră, n-o mai duce mult, sărmanul.
Spune că moare de dureri de cap.
MEDICUL: Atunci e prost, pentru că Galenus în învăţăturile sale nu pomeneşte de dureri de cap la astfel de boli, ci de dureri de splină.
ŢĂRANUL: S-ar putea să fie şi asta pentu că de jumătate de an are diaree.
MEDICUL: Aha, devine interesant. Acest caz se complică, interesant. Vin mîine sau poimîine să-l văd din nou.
Dacă moare între timp, să nu uitaţi ca să mă înştiinţaţi, pentru că nu-mi place să vizitez morţi. Nu s-a pomenit pînă acum, ca doctorul să consulte cadavre.
TĂRANCA:(doctorului): Tatăl meu ,stimate domn nu se va mai
însănătoşi?!
MEDICUL: Mă rog, nu este vina mea. Eu i-am prescris reţetă, -de ce nu se însănătoşeşte? De cîte ori ia-ţi luat sînge ?
ŢĂRANCA: De cincisprezece ori în ultimele trei săptămîni.
MEDICUL: De cincisprezece ori ia-ţi lăsat sînge din venă?
ŢĂRANCA: Da.
MEDICUL: Şi nu vrea să se facă sănătos?
ŢĂRANCA: Nu, Înălţimea voastră.
MEDICUL: Asta înseamnă că boala nu i se trage de la sînge. În acest caz trebuie să-i facem clismă, cît de des posibil, vom apela la terapia clistirului şi îi vom regla scaunul. Da, asta este. Şi dacă nici atunci nu se va însănătoşi, va trebui să-l trimitem la băi, într-o staţiune balneară.
FARMACISTUL: Oh, acesta este cea mai înaltă şi mai minunată artă, arta medicală.
ERASTE:(spre doctor): Voiam să vă înştiinţez pe scurt despre o rudă domnul meu, care este puţin cam sărită, nu-i în toate minţile. Poate reuşiţi printr-o terapie să-i băgaţi minţile-n cap.
MEDICUL: Desigur, domnul meu, totul este perfect pregătit.
Vă asigur că pot să-mi asum această grijă de a nu lipsi nimic.
ERASTE: A, iată-l că vine.
MEDICUL: Ce coincidenţă; Tocmai aşteptam un prieten bun cu scopul unei terapii, cu care voiam să mă consult.El este un Consiliarus, îmi place să-l numesc aşa.
Burghezul gentilom de Moliere TÂRANUL: Înălţimea voastră, n-o mai duce mult, sărmanul.
Spune că moare de dureri de cap.
MEDICUL: Atunci e prost, pentru că Galenus în învăţăturile sale nu pomeneşte de dureri de cap la astfel de boli, ci de dureri de splină.
ŢĂRANUL: S-ar putea să fie şi asta pentu că de jumătate de an are diaree.
MEDICUL: Aha, devine interesant. Acest caz se complică, interesant. Vin mîine sau poimîine să-l văd din nou.
Dacă moare între timp, să nu uitaţi ca să mă înştiinţaţi, pentru că nu-mi place să vizitez morţi. Nu s-a pomenit pînă acum, ca doctorul să consulte cadavre.
TĂRANCA:(doctorului): Tatăl meu ,stimate domn nu se va mai
însănătoşi?!
MEDICUL: Mă rog, nu este vina mea. Eu i-am prescris reţetă, -de ce nu se însănătoşeşte? De cîte ori ia-ţi luat sînge ?
ŢĂRANCA: De cincisprezece ori în ultimele trei săptămîni.
MEDICUL: De cincisprezece ori ia-ţi lăsat sînge din venă?
ŢĂRANCA: Da.
MEDICUL: Şi nu vrea să se facă sănătos?
ŢĂRANCA: Nu, Înălţimea voastră.
MEDICUL: Asta înseamnă că boala nu i se trage de la sînge. În acest caz trebuie să-i facem clismă, cît de des posibil, vom apela la terapia clistirului şi îi vom regla scaunul. Da, asta este. Şi dacă nici atunci nu se va însănătoşi, va trebui să-l trimitem la băi, într-o staţiune balneară.
FARMACISTUL: Oh, acesta este cea mai înaltă şi mai minunată artă, arta medicală.
ERASTE:(spre doctor): Voiam să vă înştiinţez pe scurt despre o rudă domnul meu, care este puţin cam sărită, nu-i în toate minţile. Poate reuşiţi printr-o terapie să-i băgaţi minţile-n cap.
MEDICUL: Desigur, domnul meu, totul este perfect pregătit.
Vă asigur că pot să-mi asum această grijă de a nu lipsi nimic.
ERASTE: A, iată-l că vine.
MEDICUL: Ce coincidenţă; Tocmai aşteptam un prieten bun cu scopul unei terapii, cu care voiam să mă consult.El este un Consiliarus, îmi place să-l numesc aşa.
scenariu [ ]
Actul I
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-12 | |
Uvertură
La ridicarea cortinei,ee văd în prim plan un elev: elevul maestrului de muzică, stînd la o masă şi încercînd să compună, îngînînd pe nişte versuri improvizate, o melodie.
Introducere:
ELEVUL: O, vai şi vai de mine,
Ziua şi noaptea, nu mi-e bine,
Mm..
În inimă am chin...
Ce mă poartă mereu pe drum..
Mm...mm..mm..mm...mm...mm...mm...mm...
Da, veşnic, tot pe drum...
La..la ra lalalala...
Cumplit ma chinuieşti...
iubit-o, si...să..mm..mi-o plăteşti,
Da, da,..hm...plăteşti..
O, păstoriţă,
Hai spune-mi scumpo, spune-mi zău...
Că doar nu sînt duşmanul tău,
Mm...mm...al tău duşman, da zău, al tău...
Frumoaso cum mă chinuieşti,
Pe cinstea mea...ai..să-mi plăteşti...
O, ciobăniţă dragă!
Hai spune-mi făr' să-ti pară rău,
Că eu nu sint dusman de-al tău..
...de-al tău..hm...mm..al tău..
PRIMA SCENÂ
Maestrul de muzică,elevul, maestrul de dans,
cîntăreţi, dansatori.
MAESTRUL DE MUZICÂ (către elevii săi):Veniţi şi trăgeţi-vă puţin sufleţelul, pînă apare domnul.
MAESTRUL DE DANS: (către oamenii săi):Şi voi,aşteptaţi aici în sală.(Îşi conduce elevii într-un colţ al sălii).
MAESTRUL DE MUZICÂ (către un elev):Eşti pregătit?
ELEVUL:Desigur, am terminat deja.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Lasă-mă să văd.(Se uită la piesele compuse):Da, sînt drăguţe.
MAESTRUL DE DANS: Ceva nou?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Da, i-am dat două teme de scris: o arie şi o serenadă.
MAESTRUL DE DANS: Pot să mă uit un pic?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Puteţi chiar să le auziţi cînd stăpînul casei va apărea.
MAESTRUL DE DANS: Ne dă contracte, numai aşa, ca să se afle-n treabă.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Da, acesta este omul nostru. Dacă toţi nobilii ar fi ca înfumuratul ăsta, care habar n-are de nobleţe şi de sînge albastru, artele noastre ar fi mai înfloritoare ca niciodată.
MAESTRUL DE DANS: Totuşi, nu degeaba, aş dori , ca să si înţeleagă ceva din asta.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Desigur, numai că el înţelege prost dar plăteşte bine. Şi, după cum vedeţi, arta nu mai e ce a fost odată, acum totul este doar o afacere din care se pot scoate parale.
MAESTRUL DE DANS:Ba, din partea mea, să fie şi aşa, dar mă scoate din sărite un tîmpit ca ăsta, care n-are nici un simţ artistic dezvoltat. Nu este strigător la cer, ca un barbar prost ca ăsta ne judecă nouă operele şi le numeşte, nebunii nesănătoase? Ce frumos ar fi, să putem lucra pentru nişte oameni mai cizelaţi, care să înţeleagă mesajul divin al artei .Trebuie să facem temenele unui neisprăvit, care nu are nici ureche muzicală şi nici vreun gust deosebit pentru dansurile de societate.
MAESTRUL DE DANS: Sînt pe deplin de părerea dumneavoastră. Preţuiesc enorm judecata şi felul dumneavoastră de a fi. Dar nu putem trăi din imnuri sacre, trebuie să ne adaptăm ca atare situaţiei de faţă şi să aducem acestui afon, cît mai multe daune financiare, chiar dacă asta nu este meritoriu pentru nobila noastră menire de artişti. El poartă toată înţelegerea muzicală în traistă, judecata lui este bîta, putem să-l ducem cum vrem noi de nas.
MAESTRUL DE DANS: Ceea ce spuneţi este drept, dar totuşi nici banii nu aduc fericirea de cele mai multe ori.
MAESTRUL DE MUZICÂ:Ce să facem, trebuie să jucăm o festă, atît. Şi chiar şi astfel de recitaluri ne dau posibilitatea să ne facem cunoscuţi lumii.
MAESTRUL DE DANS: Uite-l că vine.
SCENA A DOUA:
Domnul Jourdain, doi lachei,maestrul de muzică, maestrul de dans, cîntăreţi, dansatori, muzicanţi.
DOMNUL JOURDAIN: (Intr-un halat de noapte, cu căciulă de noapte pe cap): Deci, oameni buni, ce este nou? Mă vrăjiţi cu ceva straşnic?
MAESTRUL DE DANS: Cum aşa? Ce doriţi să insinuaţi cu asta?
DOMNUL JOURDAIN: Sau..voiam să spun,ma delectati cu vreun dialog, cu vreun prolog ,cu ceva pus pe muzică si însoţit de dansuri.
MAESTRUL DE DANS: Aha, aşa deci!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Noi sîntem pregătiţi cu tot tacîmul.
DOMNUL JOURDAIN: M-am sculat tîrziu azi şi m-am îmbrăcat ca un domn din lumea bună. un croitor mi-a pregătit nişte mătăsuri, şi hainele nu erau încă gata, nu mă puteam pune aşa, cu una cu două , la patru ace.
MAESTRUL DE MUZICÂ: De aceea sîntem aici, să ne delectăm ochiul cu asta.
DOMNUL JOURDAIN: Vă rog, nu plecaţi pînă nu vine croitorul, şi-mi aduce hainele cele noi. trebuie neapărat să mă vedeţi , cum îmi stă aşa.
MAESTRUL DE DANS: Cum doriţi dumneavoastră.
DOMNUL JOURDAIN: O să vedeţi cum o să mă căftănească din cap pînă-n picioare.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nici nu ne îndoim de asta.
DOMNUL JOURDAIN: Şi halatul ăsta de pe mine, l-am primit mai dăunezi. E foarte scump.
MAESTRUL DE DANS: Ce minunăţie de halat.
DOMNUL JOURAIN: Croitorul meu zice că numai oamenii de vază poartă aşa ceva, cînd primesc lume, dimineaţa.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Parcă a fost croit pe dumneavoastră.
DOMNUL JOURDAIN: Hei, lacheilor! Unde sînt cei doi lachei ai mei?
PRIMUL LACHEU: Ce doriţi, excelenţa voastră?
DOMNUL JOURDAIN: Nimic. Voiam să văd doar, dacă mă auziţi cînd vă chem. (către cei doi maeştri):Ce părere aveţi despre livrelele astea?
MAESTRUL DE DANS: Sînt tare frumoase.
DOMNUL JOURDAIN:(Descheindu-şi halatul, lasă să i se vadă picioarele, în ciorapi fini de mătase şi pantalonii de culoare verde, combinată cu culoare roşie), pulpanele. Acesta este un costumaş de dimineaţă, pentru orele mele de gimnastică artistică.
MAESTRUL DE MUZICÂ: E foarte simpatic.
DOMNUL JOURDAIN: Lacheu!
PRIMUL LACHEU: Înălţimea voastră?
DOMNUL JOURDAIN:(In timp ce-şi dă halatul jos):Ja halatul, te rog. Ce ziceţi, arăt elegant îmbrăcat?
MAESTRUL DE DANS: Minunat de elegant, nu există posibilitatea unei comparaţii.
DOMNUL JOURDAIN: Şi acum să trecem la oile noastre.
MAESTRUL DE MUZICĂ: Doresc mai întîi să vă prezint o piesă(face semn elevului să se ridice)care este de fapt serenada pe care mi-aţi comandat-o mai dăunezi. Acest elev este cel mai talentat dintre toţi elevii mei.
DOMNUL JOURDAIN: Totuşi, aşa ceva nu se dă elevului, domnul meu. Elevii nu sînt totuşi potriviţi pentru aşa ceva.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Să ştiţi că avem elevi care sînt la fel de buni, ca marii maeştri. Ascultaţi, vă rog, totuşi, melodia este superbă.
DOMNUL JOURDAIN: Dă-mi te rog din nou halatul, ca să pot auzi mai bine!-Sau mai bine staţi, că parcă sînt totuşi mai drăguţ fără halat pe mine-ori mai bine, dă-mi-l totuşi, îmbrăcat arăt ceva mai dominant.
(Un cîntăreţ cîntă pe note, ceea ce mai devreme a scris elevul).
ARIE
CÎNTĂREŢUL:
"O, vai mie, doamne sfinte, ce chinuri cumplite,
Mă porţi cu a ta privire pe drumuri ocolite!
De ce mă pedepseşti, vai;
Să plătesc cu lacrimi,
Oh, frumoasă păstoriţă,
De ce-mi eşti duşmancă?
DOMNUL JOURDAIN: Acest cîntecel e cam aiurit, mă face să adorm. Nu găsiţi ceva mai săltăţ?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Dar cîntecul trebuie să se cînte pe versuri, domnule.
DOMNUL JOURDAIN: Ce-i al lui e-al lui. Mi-a cîntat frumos, nu zic ba. Ja spune-mi cum vine asta?
MAESTRUL DE DANS: Nu ştiu, regret nespus.
DOMNUL JOURDAIN: Parcă era şi ceva zgomot în muzica asta, nu?
MAESTRUL DE DANS: Zgomotos?
DOMNUL JOURDAIN:(Cîntă după ureche, fără acompaniament orchestral):
Fetiţo, ce miel mi-erai,
Puiculiţă dragă,
De nevastă mi te luai
Şi tăceai ca moartă.
Of of of şi aoleu,
Vai de sufleţelul meu,
Acum eşti un tigru.
Nu-i frumos?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Este cel mai frumos cîntec din lume.
MAESTRUL DE DANS: Şi cîntaţi aşa de bine...
DOMNUL JOURDAIN: Şi cu toate acestea, vă asigur că în viaţa mea nu am luat niciodată lecţii de canto.
MAESTRUL DE MUZICĂ: Domnul meu, trebuie să studiaţi şi muzica, nu numai dansul. Dansul este nedespărţit de muzică.
DOMNUL JOURDAIN: Învaţă lumea bună să cînte?
MAESTRUL DE MUZICÂ: Desigur, domnul meu.
DOMNUL JOURDAIN: Păi atunci, hai să o-nvăţ. Dar nu prea ştiu nici eu cînd am timp, că, mi-am comandat şi un maestru de scrimă şi un filozof, care vin tot dimineaţa să mă înveţe.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Şi filozofia este ceva, domnul meu, însă, muzica, vai, muzica...
MAESTRUL DE DANS: Muzica şi dansul sînt totul, domnule, sînt exact, ce aveţi mai multă nevoie.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nimic pe lume nu-i mai folositor într-o ţară, ca muzica.
MAESTRUL DE DANS: Dansul este o necesitate contemporană.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Fără muzică, o ţară nu are sens.
MAESTRUL DE DANS: Fără dans, omul este pierdut.
MAESTRUL DE MUZICÂ: De aceea sînt atîtea războaie şi pierderi, că oamenii nu ascultă sunetul împăciuitor al muzicii.
MAESTRUL DE DANS: Toate relele de-a lumgul vremurilor se trag din lipsa dansului.
DOMNUL JOURDAIN: Da, asta aşa este.
MAESTRUL DE DANS: Dacă toţi oamenii ar fi conştienţi de spiritul armonic şi benefic al dansului, ar fi mai buni şi mai toleranţi unii cu alţii.Istoria nu ar mai aduce atîtea pierderi de valori umane.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Nu au fost mereu războaie, pentru că oamenii nu au vrut să înveţe muzica?
DOMNUL JOURDAIN: Aveţi dreptate.
MAESTRUL DE DANS: Apare o lovitură de stat, sau înfăptuieşte ceva greşit, are o strategie proastă, atunci se vorbeşte de o retragere politică. Sau se spune, că el dansează singur, nu în rînd cu ceilalţi.Nu.i aşa?
DOMNUL JOURDAIN: Ba da.
MAESTRUL DE DANS: Şi asta i se trage, pentru că nu cunoaşte paşii de dans.
DOMNUL JOURDAIN: Da, aici aveţi amîndoi dreptate.
MAESTRUL DE DANS: Noi dorim doar să vă demonstrăm, cît de importante şi de folositoare sînt, dansul şi muzica.
DOMNUL JOURDAIN: Da, asta pot să înţeleg încă foarte bine.
MAESTRUL DE MUZICÂ? Doriţi deci să probăm arta noastră?
DOMNUL JOURDAIN: Da.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Aşa cum vă spuneam, este vorba despre încercarea noastră modestă de a demonstra aceste pasiuni care se trag din spiritul artistic al muzicii.
DOMNUL JOURDAIN: Bravo!
MAESTRUL DE MUZICÂ:( către cîntăreţi)!Acum!
(către domnul Jourdain). Trebuie să vă imaginaţi că sînteţi costumat ca păstor.
DOMNUL JOURDAIN: De ce din noi cioban? Peste tot, nu se vorbeste şi nu se cîntă decît despre coibani.
MAESTRUL DE DANS: Dacă scena reprezintă prin intermediul muzicii o scenă idilică, păstorească, trebuie să înţelegeţi tematica acestei scene şi rolul real artistic al păstorului.Cîntecul s-a născut în sînul păstoritului autohton din toate timpurile, chiar dacă a fost interpretat chiar de oameni de vază precum prinţi, duci , marchizi, care aşa îşi puteau exprima focul interior al pasiunii lor, al iubirii.
DOMNUL JOURDAIN: Foarte bine, să auzim.
scenariu [ ]
Actul II, Scena 4
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-13 | |
FILOZOFUL: Ce doriţi să învăţaţi?
DOMNUL JOURDAIN: Totul.Am un chef teribil să fiu un învăţat,să ştiţi că sînt supărat foc pe părinţii mei, care nu m-au trimis să învăţ tainele ştiinţifice.Din copilărie mi-am dorit să ajung un om de litere.
FILOZOFUL: Da, o chestiune lăudabilă. Nam sine doctrina vita, est quasi mortis imago, cum spune latinul. Înţelegeţi ,fireşte latineşte?!
DOMNUL JOURDAIN: Da, dar faceţi în aşa fel şi vorbiţi-mi ca şi cum n-aş înţelege nimic.Ce mi-aţi spus de fapt?
FILOZOFUL: Spuneam că ,fără ştiinţă, viaţa arată ca un tablou al morţii.
DOMNUL JOURDAIN: Aici are latinul perfectă dreptate.
FILOZOFUL:Aveţi ceva cunoştinţe de bază, semnificaţii ale ştiinţei pentru începători?
DOMNUL JOURDAIN: Oh, da! Ştiu să scriu şi să citesc.
FILOZOFUL: Cu ce vreţi să începeţi? Vreţi să vă fac o introducere în logică?
DOMNUL JOURDAIN: Dar ce e asta, logica?
FILOZOFUL: Învăţătura celor trei funcţiuni elementare ale spiritului.
DOMNUL JOURDAIN: Şi care sînt mă rog, astea trei?
FILOZOFUL: Cele trei funcţiuni elementare ale spiritului sînt:prima funcţiune, a doua funcţiune şi a treia funcţiune. Prima atribuţie cuprinde generalizarea.A doua atribuţie se ocupă cu analiza categoriilor excepţionalului.
A treia apare ca o concluzie, venind
în ajutorul figurilor importante, cu nume proprii precum: "Barbara, Clearant,Darii, Ferio, Baralipton" şi aşa mai departe.
DOMNUL JOOURDAIN: Nu, figurile astea nu-mi plac deloc-iar logica nu-i pe gustul meu. Vreau să învăţ ceva mai drăguţ.
FILOZOFUL: Poate despre morală?
DOMNUL JOURDAIN: Morală?
FILOZOFUL: Da.
DOMNUL JOURDAIN: Cum este, atunci, morala asta?
FILOZOFUL: Ea ne învaţă cum să ne bucurăm de viaţă ,analizează pasiunile umane,analizează..ă ..
DOMNUL JOURDAIN: Să o lăsăm şi pe asta baltă, mai bine.
Sînt extrem de irascibil, dacă mă calcă cieva pe coadă, nu mai pot deloc să mai ţin afurisita de morală în hăţuri.
FILOZOFUL: Poate ar trebui să vă dau nişte lecţii de fizică.
DOMNUL JOURDAIN: Ce se poate auzi aici, la capitolul acesta?
FILOZOFUL: Ea ne ajută să înţelegem legile şi fenomenele universale şi naturale, despre fiinţă, timp, corp, despre elemente, ale naturii, minerale, animale, despre plante şi despre meteoriţi, despre curcubeu, despre trăznet, despre starea vremii, despre ploaie, despre ninsoare, despre vînt, despre vijelii...
DOMNUL JOURDAIN: Asta sună cam strindent în ureche şi nu-i găsesc nici o noimă.
FILOZOFUL:Păi atunci, despre ce vreţi să vă învăţ?
DOMNUL JOURDAIN: Cred că n-ar fi rea, un pic de ortografie.
FILOZOFUL: Cu cea mai mare plăcere.
DOMNUL JOURDAIN: Si arătsţi-mi pe calendar, cînd avem lună plină sau eclipsă de soare.
FILOZOFUL: Bine.Doresc în acest sens să-mi aduc întreaga ştiinţă filozofică , pentru a vă ajuta să înţelegeţi ceea ce vă explic. Vă voi explica, ce sînt literele, silabele şi cum se pronunţă şi de ce. Cuvintele se despart în silabe, care la rîndul lor au încropite consoane şi vocale. Cele cinci vocale sint:A E I O U.
DOMNUL JOURDAIN: A E I O U. Înţeleg perfect.
FILOZOFUL: Vocala A se pronunţă, deschizînd gura pînă la urechi, aşa: Aaaaaa.-
DOMNUL JOURDAIN: A-A-da.
FILOZOFUL: VOCALA e se pronunţă cînd se depărtează maxilarul superior de cel inferior. A-E.
DOMNUL JOURDAIN: A-E.--A-E.-da. Doamne, ce frumos este!
FILOZOFUL: Iar vocala I, cînd cele două maxilare se apropie şi apoi se deschid cît mai mult spre urechi. A-E-I.
DOMNUL JOURDAIN: A-E-I-I-I-I-I-. Da, aşa este! Ce mare este ştiinţa.
FILOZOFUL: Vocala O se pronunţă printr-o rotunjire a gurii, astfel cele două maxilare apropiindu-se, lăsînd liber un orificiu rotund, ca un ou.:O.
DOMNUL JOURDAIN: O-O- Ce frumos este! A-E-I-O: Minunat! A-E-I-O-A-
FILOZOFUL: Vocala U se pronunţă prin apropierea dinţilor maxilarului superior de cel inferior, dar care nu închid pe deplin tot orificiul bucal, se pronunţă deci prin ascuţirea buzelor şi subţierea lor, dar nu le închid. U-
DOMNUL JOURDAIN: U-U-Asa ceva este foarte corect! U-
FILOZOFUL: Ambele buze se unesc, dar nu se închid,lasă oroficiul bucal liber. Se poate pronunţa şi mut, aşa ca un mormăit surd:-U.
DOMNUL JOURDAIN: Da, aşa e! Ah, de ce nu am studiat eu mai devreme, aş fi ştiut minunăţiile astea demult.
FILOZOFUL: Mîine ne vom ocupa de alte litere, de consoane.
DOMNUL JOURDAIN: Există şi aici lucruri năstruşnice ca astelalte?
FILOZOFUL: Bineînţeles. Ca de exemplu consoana D care se pronunţă prin împingerea dentiţiei cu limba în faţă:D
DOMNUL JOURDAIN: D-D-da, da, da. O, mamă şi tată, cum m-aţi tras în piept!
FILOZOFUL: R-ul,se pronunţă împingînd limba spre cerul gurii, pînă cînd simţi o vibraţie care pierde sau creşte, în masa de intensitate ca un tremurat uşor: Rrrrr. Rrrrr-
DOMNUL JOURDAIN: R-R-R-Exact asta-i ceea ce-mi trebuie. Sînteţi un mare învăţat. Doamne, cît timp am pierdut!
Vă voi da explicaţii succinte despre toate lucrurile ce vi se par neobişnuite.
DOMNUL JOURDAIN: Da, vă rog! Trebuie să vă mărturisesc ceva. Sînt îndrăgostit de o prea înaltă şi bine situată doamnă, de aceea vreau să vă rog ca să mă ajutaţi ca să-i scriu o scrisoare , pe care vreau să i-o pun la picioare.
FILOZOFUL: Cu plăcere.
DOMNUL JOURDAIN: Ar fi galant, nu-i aşa?
FILOZOFUL: Desigur. O doriţi redactată în versuri?
DOMNUL JOURDAIN: Nu, nu-mi plac poeziile.
FILOZOFUL: Atunci în proza.
DOMNUL JOURDAIN: NU, nici una nici alta, nu-mi plac deloc.
FILOZOFUL: Una dintre acestea tebuie să fie, totuşi.
DOMNUL JOURDAIN: De ce?
FILOZOFUL: Pentru că nu există alte reguli literare, domnul meu, deci: ori în versuri, ori în proză.
DOMNUL JOURDAIN: Numai astea două?
Nu aveţi nici o alternativă de mijloc?
FILOZOFUL: Din păcate, nu. Ceea ce este vers nu este proză şi ceea ce este proză nu este vers şi invers..asta-i tot, nu există altceva.
DOMNUL JOURDAIN: Păi şi cînd vorbeşti, asta cum e?
FILOZOFUL: Proză.
DOMNUL JOURDAIN: De ce? Dacă spun de exemplu: "Nicole, adu-mi papucii şi scufia de noapte", asta este tot proză?
FILOZOFUL: Neapărat.
DOMNUL JOURDAIN: Na, aşa ceva! Vorbesc de zeci de ani proză fără ca să am habar de aşa ceva, nici cea mai vagă idee.
Vă sînt recunoscător pentru asta. Deci, iată ce vreau să scriu în scrisorică.
"Frumoasă baroneasă, ochii dumneavoastră, mă bagă-n boală." Dar vreau să scriu asta mai elegant, vreau o exprimare faină.
FILOZOFUL: "Focul frumoşilor voştri ochi, prea frumoasă doamnă, mă arde îmi preschimbă inima într-un vas sacru cu cenuşă, zi şi noapte sufăr de..
DOMNUL JOURDAIN: Nu , nu aşa. Prea frumoasă baroneasă, ochii dumneavoastră mă omoară, nu altceva.
FILOZOFUL: Trebuie mai multă expresivitate.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, am spus odată nu, ce dracu! În scrisoare nu tebuie să fie scris decît aşa cum v-am spus mai înainte. Trebuie să stilizaţi asta puţin după mersul modei literare de acum, vă rog, cum credeţi că ar suna mai frumos?
FILOZOFUL: Ori aşa cum aţi spus singur" Frumoasă, baroană, ochii dumneavoastră mă fac să mor",sau : "Ochii dumneavoastră, prea frumoasă baroană, să mor mă fac:ori: Să mor mă fac ochii dumneavoastră, prea frumoasă baroană";ori: "Pe mine ochii dumneavoadtra prea frumoasă baroană, sa mor mă fac".
DOMNUL JOURDAIN: Si care-ar fi cea mai bună variantă?
FILOZOFUL: Aşa cum aţi spus dumneavoastră:" Frumoasă, baroană, ochii dumneavoastră mă bagă în boală".
FILOZOFUL:Şi cînd te gîndeşti că nu am studiat şi totuşi am scris, ca şi cînd aş fi tobă de carte. Vă mulţumesc din suflet. Veniţi miine mai devreme , vă rog!
FILOZOFUL: Voi veni la timp, nu vă faceţi nici o grijă. (iese):
DOMNUL JOURDAIN:(către lachei). Nu mi-au sosit încă veşmintele noi?
Lacheul: Nu, înălţimea voastră.
DOMNUL JOURDAIN: Asta te poate năuci complet! Uite cît mă lasă banditul de croitor să-l aştept. Să te mănînce ciuma, trogloditule. La dracu, cu destrăbălatul ăsta de croitor,! De friguri galbene să ţi se tragă moartea, cîine de croitor, de pezevenghi, de porc, de..ah, dacă aş pune mîna pe tine, te-aş sugruma, cîine de croitor, acest nemernic de...
Burghezul gentilom de Moliere DOMNUL JOURDAIN: Totul.Am un chef teribil să fiu un învăţat,să ştiţi că sînt supărat foc pe părinţii mei, care nu m-au trimis să învăţ tainele ştiinţifice.Din copilărie mi-am dorit să ajung un om de litere.
FILOZOFUL: Da, o chestiune lăudabilă. Nam sine doctrina vita, est quasi mortis imago, cum spune latinul. Înţelegeţi ,fireşte latineşte?!
DOMNUL JOURDAIN: Da, dar faceţi în aşa fel şi vorbiţi-mi ca şi cum n-aş înţelege nimic.Ce mi-aţi spus de fapt?
FILOZOFUL: Spuneam că ,fără ştiinţă, viaţa arată ca un tablou al morţii.
DOMNUL JOURDAIN: Aici are latinul perfectă dreptate.
FILOZOFUL:Aveţi ceva cunoştinţe de bază, semnificaţii ale ştiinţei pentru începători?
DOMNUL JOURDAIN: Oh, da! Ştiu să scriu şi să citesc.
FILOZOFUL: Cu ce vreţi să începeţi? Vreţi să vă fac o introducere în logică?
DOMNUL JOURDAIN: Dar ce e asta, logica?
FILOZOFUL: Învăţătura celor trei funcţiuni elementare ale spiritului.
DOMNUL JOURDAIN: Şi care sînt mă rog, astea trei?
FILOZOFUL: Cele trei funcţiuni elementare ale spiritului sînt:prima funcţiune, a doua funcţiune şi a treia funcţiune. Prima atribuţie cuprinde generalizarea.A doua atribuţie se ocupă cu analiza categoriilor excepţionalului.
A treia apare ca o concluzie, venind
în ajutorul figurilor importante, cu nume proprii precum: "Barbara, Clearant,Darii, Ferio, Baralipton" şi aşa mai departe.
DOMNUL JOOURDAIN: Nu, figurile astea nu-mi plac deloc-iar logica nu-i pe gustul meu. Vreau să învăţ ceva mai drăguţ.
FILOZOFUL: Poate despre morală?
DOMNUL JOURDAIN: Morală?
FILOZOFUL: Da.
DOMNUL JOURDAIN: Cum este, atunci, morala asta?
FILOZOFUL: Ea ne învaţă cum să ne bucurăm de viaţă ,analizează pasiunile umane,analizează..ă ..
DOMNUL JOURDAIN: Să o lăsăm şi pe asta baltă, mai bine.
Sînt extrem de irascibil, dacă mă calcă cieva pe coadă, nu mai pot deloc să mai ţin afurisita de morală în hăţuri.
FILOZOFUL: Poate ar trebui să vă dau nişte lecţii de fizică.
DOMNUL JOURDAIN: Ce se poate auzi aici, la capitolul acesta?
FILOZOFUL: Ea ne ajută să înţelegem legile şi fenomenele universale şi naturale, despre fiinţă, timp, corp, despre elemente, ale naturii, minerale, animale, despre plante şi despre meteoriţi, despre curcubeu, despre trăznet, despre starea vremii, despre ploaie, despre ninsoare, despre vînt, despre vijelii...
DOMNUL JOURDAIN: Asta sună cam strindent în ureche şi nu-i găsesc nici o noimă.
FILOZOFUL:Păi atunci, despre ce vreţi să vă învăţ?
DOMNUL JOURDAIN: Cred că n-ar fi rea, un pic de ortografie.
FILOZOFUL: Cu cea mai mare plăcere.
DOMNUL JOURDAIN: Si arătsţi-mi pe calendar, cînd avem lună plină sau eclipsă de soare.
FILOZOFUL: Bine.Doresc în acest sens să-mi aduc întreaga ştiinţă filozofică , pentru a vă ajuta să înţelegeţi ceea ce vă explic. Vă voi explica, ce sînt literele, silabele şi cum se pronunţă şi de ce. Cuvintele se despart în silabe, care la rîndul lor au încropite consoane şi vocale. Cele cinci vocale sint:A E I O U.
DOMNUL JOURDAIN: A E I O U. Înţeleg perfect.
FILOZOFUL: Vocala A se pronunţă, deschizînd gura pînă la urechi, aşa: Aaaaaa.-
DOMNUL JOURDAIN: A-A-da.
FILOZOFUL: VOCALA e se pronunţă cînd se depărtează maxilarul superior de cel inferior. A-E.
DOMNUL JOURDAIN: A-E.--A-E.-da. Doamne, ce frumos este!
FILOZOFUL: Iar vocala I, cînd cele două maxilare se apropie şi apoi se deschid cît mai mult spre urechi. A-E-I.
DOMNUL JOURDAIN: A-E-I-I-I-I-I-. Da, aşa este! Ce mare este ştiinţa.
FILOZOFUL: Vocala O se pronunţă printr-o rotunjire a gurii, astfel cele două maxilare apropiindu-se, lăsînd liber un orificiu rotund, ca un ou.:O.
DOMNUL JOURDAIN: O-O- Ce frumos este! A-E-I-O: Minunat! A-E-I-O-A-
FILOZOFUL: Vocala U se pronunţă prin apropierea dinţilor maxilarului superior de cel inferior, dar care nu închid pe deplin tot orificiul bucal, se pronunţă deci prin ascuţirea buzelor şi subţierea lor, dar nu le închid. U-
DOMNUL JOURDAIN: U-U-Asa ceva este foarte corect! U-
FILOZOFUL: Ambele buze se unesc, dar nu se închid,lasă oroficiul bucal liber. Se poate pronunţa şi mut, aşa ca un mormăit surd:-U.
DOMNUL JOURDAIN: Da, aşa e! Ah, de ce nu am studiat eu mai devreme, aş fi ştiut minunăţiile astea demult.
FILOZOFUL: Mîine ne vom ocupa de alte litere, de consoane.
DOMNUL JOURDAIN: Există şi aici lucruri năstruşnice ca astelalte?
FILOZOFUL: Bineînţeles. Ca de exemplu consoana D care se pronunţă prin împingerea dentiţiei cu limba în faţă:D
DOMNUL JOURDAIN: D-D-da, da, da. O, mamă şi tată, cum m-aţi tras în piept!
FILOZOFUL: R-ul,se pronunţă împingînd limba spre cerul gurii, pînă cînd simţi o vibraţie care pierde sau creşte, în masa de intensitate ca un tremurat uşor: Rrrrr. Rrrrr-
DOMNUL JOURDAIN: R-R-R-Exact asta-i ceea ce-mi trebuie. Sînteţi un mare învăţat. Doamne, cît timp am pierdut!
Vă voi da explicaţii succinte despre toate lucrurile ce vi se par neobişnuite.
DOMNUL JOURDAIN: Da, vă rog! Trebuie să vă mărturisesc ceva. Sînt îndrăgostit de o prea înaltă şi bine situată doamnă, de aceea vreau să vă rog ca să mă ajutaţi ca să-i scriu o scrisoare , pe care vreau să i-o pun la picioare.
FILOZOFUL: Cu plăcere.
DOMNUL JOURDAIN: Ar fi galant, nu-i aşa?
FILOZOFUL: Desigur. O doriţi redactată în versuri?
DOMNUL JOURDAIN: Nu, nu-mi plac poeziile.
FILOZOFUL: Atunci în proza.
DOMNUL JOURDAIN: NU, nici una nici alta, nu-mi plac deloc.
FILOZOFUL: Una dintre acestea tebuie să fie, totuşi.
DOMNUL JOURDAIN: De ce?
FILOZOFUL: Pentru că nu există alte reguli literare, domnul meu, deci: ori în versuri, ori în proză.
DOMNUL JOURDAIN: Numai astea două?
Nu aveţi nici o alternativă de mijloc?
FILOZOFUL: Din păcate, nu. Ceea ce este vers nu este proză şi ceea ce este proză nu este vers şi invers..asta-i tot, nu există altceva.
DOMNUL JOURDAIN: Păi şi cînd vorbeşti, asta cum e?
FILOZOFUL: Proză.
DOMNUL JOURDAIN: De ce? Dacă spun de exemplu: "Nicole, adu-mi papucii şi scufia de noapte", asta este tot proză?
FILOZOFUL: Neapărat.
DOMNUL JOURDAIN: Na, aşa ceva! Vorbesc de zeci de ani proză fără ca să am habar de aşa ceva, nici cea mai vagă idee.
Vă sînt recunoscător pentru asta. Deci, iată ce vreau să scriu în scrisorică.
"Frumoasă baroneasă, ochii dumneavoastră, mă bagă-n boală." Dar vreau să scriu asta mai elegant, vreau o exprimare faină.
FILOZOFUL: "Focul frumoşilor voştri ochi, prea frumoasă doamnă, mă arde îmi preschimbă inima într-un vas sacru cu cenuşă, zi şi noapte sufăr de..
DOMNUL JOURDAIN: Nu , nu aşa. Prea frumoasă baroneasă, ochii dumneavoastră mă omoară, nu altceva.
FILOZOFUL: Trebuie mai multă expresivitate.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, am spus odată nu, ce dracu! În scrisoare nu tebuie să fie scris decît aşa cum v-am spus mai înainte. Trebuie să stilizaţi asta puţin după mersul modei literare de acum, vă rog, cum credeţi că ar suna mai frumos?
FILOZOFUL: Ori aşa cum aţi spus singur" Frumoasă, baroană, ochii dumneavoastră mă fac să mor",sau : "Ochii dumneavoastră, prea frumoasă baroană, să mor mă fac:ori: Să mor mă fac ochii dumneavoastră, prea frumoasă baroană";ori: "Pe mine ochii dumneavoadtra prea frumoasă baroană, sa mor mă fac".
DOMNUL JOURDAIN: Si care-ar fi cea mai bună variantă?
FILOZOFUL: Aşa cum aţi spus dumneavoastră:" Frumoasă, baroană, ochii dumneavoastră mă bagă în boală".
FILOZOFUL:Şi cînd te gîndeşti că nu am studiat şi totuşi am scris, ca şi cînd aş fi tobă de carte. Vă mulţumesc din suflet. Veniţi miine mai devreme , vă rog!
FILOZOFUL: Voi veni la timp, nu vă faceţi nici o grijă. (iese):
DOMNUL JOURDAIN:(către lachei). Nu mi-au sosit încă veşmintele noi?
Lacheul: Nu, înălţimea voastră.
DOMNUL JOURDAIN: Asta te poate năuci complet! Uite cît mă lasă banditul de croitor să-l aştept. Să te mănînce ciuma, trogloditule. La dracu, cu destrăbălatul ăsta de croitor,! De friguri galbene să ţi se tragă moartea, cîine de croitor, de pezevenghi, de porc, de..ah, dacă aş pune mîna pe tine, te-aş sugruma, cîine de croitor, acest nemernic de...
scenariu [ ]
Actul II, Scena 5
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-14 | |
Maestrul croitor, ajutoarele sale, domnul Jourdain, lachei.
MAESTRUL CROITOR (înaintează, însoţit de mai mulţi elevi, care poartă pe braţe, veşmintele lungi şi bogate ale domnului Jourdain)
DOMNUL JOURDAIN: Aha, aici eraţi! Era aproape să mă supăr pe dumneavoastră.
MAESTRUL CROITOR: N-am putut veni mai devreme. Am avut nevoie de douăzeci de ajutoare pentru costumul ăsta, pentru care mi-am dat multă osteneală.
DOMNUL JOURDAIN: Ciorapii de mătase pe care aţi avut bunăvoinţa să mi-i trimiteţi sînt atît de strîmţi şi de incomozi, că le-au sărit două noduri, aşa că acum au găuri.
MAESTRUL CROITOR: Se dau după picior.
DOMNUL JOURDAIN: Da, probabil cînd le vor sări toate ochiurile şi vor fi numai găuri. Iar pantofii cei noi, mă strîng îngrozitor.
MAESTRUL CROITOR: Asta nu poate fi aşa, domnul meu.
DOMNUL JOURDAIN: Păi de ce n-ar fi aşa?
MAESTRUL CROITOR: Pentru că pur şi simplu du vă dor deloc.
DOMNUL JOURDAIN: Şi vă repet, mă dor de-mi sar ochii!
DOMNUL JOURDAIN:Asta credeţi doar, dar nu simţiţi.
DOMNUL JOURDAIN: Eu cred în ceea ce spun. Ia te uită, cum vine asta?
MAESTRUL CROITOR: Aici aveţi minunatul costum, pentru care s-a investit munca unei adevărate capodopere de artă, făcută cu multă migală şi răbdare- E rigid dar nu exagerat de închis. Pentru munca asta la care am lucrat zi şi noapte, am consumat nici eu nu mai ştiu cîte lumînări. Ia priviţi, cum luceşte la lumina zilei?!
DOMNUL JOURDAIN: Ce este asta , cu florile aşezate cu capu-n jos şi cu coada-n sus?
MAESTRUL CROITOR: Mi-aţi comandat dumneavoastră florile cu capu-n sus?
DOMNUL JOURDAIN: Aşa se răspunde?
MAESTRUL CROITOR: Bineînţeles. Majoritatea feţelor nobile, comandă la mine numai flori cu capu-n jos.
DOMNUL JOURDAIN: Toată lumea bună poartă aşa florile, cu tulpina-n sus?
MAESTRUL CROITOR: Desigur, domnule.
DOMNUL JOURDAIN: În cazul acesta, dumneavoastră sînteţi cel care are dreptate.
MAESTRUL CROITOR: Dacă doriţi, le putem întoarce, cu capu-n sus.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, nu.
MAESTRUL CROITOR: Nu trebuie decît să-mi spuneţi dacă doriţi asta.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, sînt mulţumit, dacă asta-i moda şi se poartă aşa. Credeţi că costumul ăsta mă arată destul de cizelat?
MAESTRUL CROITOR: Ce întrebare! Nici penelul unui pictor n-ar putea zugrăvi ceva mai distins şi mai nobil. Linia costumului este de o genialitate unică, pulpana hainei vă arată ca pe un erou al unei epoci de aur.
DOMNUL JOURDAIN: Peruca asta după moda vremii şi penele astea de păun, mă prind bine?
MAESTRUL CROITOR: Foarte bine.
DOMNUL JOURDAIN:( se uită atent la costumul croitorului):
Oh, ăsta este un model, după ultimele haine pe care mi le-aţi croit. Vă mai aduceţi aminte?- Eu am o memorie bună.
MAESTRUL CROITOR: Mi-a plăcut stofa atît de mult,încît mi-am făcut şi mie un costum la fel, din ea.
DOMNUL JOURDAIN: Poate că v-aţi făcut costumul din stofa mea?
MAESTRUL CROITOR: Doriţi să probaţi acest costum, vă rog?
DOMNUL JOURDAIN: Da, adu-l aici.
MAESTRUL CROITOR: Aşteptaţi puţin, domnul meu. Am adus aici ajutoare care vă vor îmbrăca, după indicaţiile mele. Astfel de costume, nu se îmbracă oricum şi oricînd, trebuie să fie îmbrăcate cu mare pompă. Hei, voi, veniţi aici şi îmbrăcaţi-l pe domnul, ca pe o persoană de mare vază!
SCENÂ DE BALET
Patru elevi se apropie de domnul Jourdain dansînd .Doi dintre ei poartă pantalonii, doi haina. Împreună, ajută la îmbrăcarea domnului Jourain, care, păşeşte ţanţoş de colo colo, să vadă dacă-i stă bine. Totul se petrece în ritmul muzicii, pe paşi de dans.
ELEVUL: Vă rog, nobile domn, să contribuiţi cu un mic bacşiş la munca mea şi a colegilor mei.
DOMNUL JOURDAIN: Cum mi-ai spus?
ELEVUL: Nobile domn.
DOMNUL JOURDAIN: Domn nobil! Asta vine cred, de la haina care mă face să arăt ca un o persoană de vază. Cine se îmbracă doar ca un cetăţean oarecare, nu i se spune "nobile domn". Uite, asta pentru că m-ai numit aşa.
ELEVUL: Vă sînt recunoscător, excelenţă.
DOMNUL JOURDAIN: Excelenţă -oh- excelenţă! Aşteaptă băiete, acest "excelenţă" trebuie răsplătit. Excelenţă nu-i un cuvînt luat la întîmplare. Uite, ia asta ceea ce-ţi dă excelenţa mea.
ELEVUL: Excelenţa voastră, închin în timp ce beau, în cinstea luminăţiei voastre şi a prea scumpei dumneavoastre sănătăţi.
DOMNUL JOURDAIN:Luminăţie - oh, oh, oh,-nu fugiţi. Doamne, dacă mă vor numi "preaînaltul" le voi da toată punga. Poftim, pentru "excelenţă".
ELEVUL: În numele tuturor colegilor mei, văţumesc din suflet, excelenţă.
DOMNUL HOURDAIN: Ce noroc! Cît pe-aci, să-mi dau toţi banii
pentru asta.
ACTUL III
SCENA I
Domnul Joudain, lachei.
DOMNUL JOURDAIN: Hai, că
trebuie să plecăm, doresc să arăt oraşului costumul meu nou. Să vă ţineţi pas cu pas după mine, ca să se vadă că sînteţi valeţii mei.
PRIMUL LACHEU: Da, înălţimea voastră.
DOMNUL JOURDAIN: Strigaţi-o pe Nicole- trebuie să-i poruncesc ceva- nu - staţi pe loc, că vine singură.
SCENA II
Nicole, Jourdain, lacheii.
DOMNUL JOURDAIN: Nicole.
NICOLE: Poftim?
DOMNUL JOURDAIN: Ja, ascultă!
NICOLLE: Hi, hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN: Ce-ai găsit de rîs?
NICOLE: Hi , hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce are această persoană obraznică?
NICOLE:Hi, hi, hi! În ce hal v-aţi împopoţonat !Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce înseamnă asta?
NICOLE: Oh, doamne, dumnezeule! Hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce înseamnă atîta neruşinare? Rîzi de mine, deci? ei, nu, aşteaptă numai, că vezi tu pe..
NICOLE: Nu, prea stimate domn, ar fi îngrozitor din partea mea să fac asta! Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Dacă nu te opreşti, să ştii că sînt în stare să-ţi ard una.
NICOLE: Cum să fac, dacă nu-mi pot opri rîsul? Hi, hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN: Te potoleşti, sau nu?!
NICOLE: Vă rog să mă iertaţi, dar sînteţi atît de caraghios, că nu mă pot stăpîni. hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Sînteţi atît de comic! Hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN! Cîtă obrăznicie, o să te..
NICOLE: Vă rog, nu vă supăraţi!Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Pot să-ţi jur,că dacă nu te potoleşti, o să te urechez îngrozitor!
NICOLE: Aşa, stăpîne, uite că nu mai rîd deloc.
DOMNUL JOURDAIN: Dispari. Treci la făcut curăţenie..
NICOLE: Hi, hi...
DOMNUL JOURDAIN: Fă ordine imediat,îţi spun, ai înţeles?
NICOLE: Hi,hi!
DOMNUL JOURDAIN: Aha, care va să zică, nu te potoleşti, ai?
NICOLE: Vă implor, domnule, puteţi să ma bateţi dacă vreţi, dar lăsaţi-mă să rîd - nu pot altfel, o să leşin de rîs, nu mai pot! Hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDASIN: O să te.. Tu nu mă cunoşti, cînd sînt mînios? Te snopesc în bătaie!
NICOLE: Stă--pîne...domnu--le--hi, hi, nu pot altfel, trebuie să rîd, altfel mor...hi, hi, hi, hi,, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Aşa ceva n-am văzut. Neobrăzata asta s-a pus să-mi scoată sufletul cu rîsul ei , fără să se sinchisească , să-mi asculte poruncile.
NICOLE: Ce trebuie să fac, stăpîne?
DOMNUL JOURDAIN: Să faci ordine şi să cureţi casa cum trebuie, bandito, pentru că aştept musafiri.
NICOLE: Acum, chiar că mi s-a tăiat pofta de rîs. Oaspeţii numneavoastră vă aduc numai pagube şi fac casa ca un coteţ de porci.
DOMNUL JOURDAIN: Ar trebui poate să nu mai invit pe nimeni, ca să-ţi fac ţie plăcere, obraznico?
NICOLE: Nu pe nimeni, dar măcar pe unii ar trebui să nu-i mai primiţi.
Burghezul gentilom de Moliere MAESTRUL CROITOR (înaintează, însoţit de mai mulţi elevi, care poartă pe braţe, veşmintele lungi şi bogate ale domnului Jourdain)
DOMNUL JOURDAIN: Aha, aici eraţi! Era aproape să mă supăr pe dumneavoastră.
MAESTRUL CROITOR: N-am putut veni mai devreme. Am avut nevoie de douăzeci de ajutoare pentru costumul ăsta, pentru care mi-am dat multă osteneală.
DOMNUL JOURDAIN: Ciorapii de mătase pe care aţi avut bunăvoinţa să mi-i trimiteţi sînt atît de strîmţi şi de incomozi, că le-au sărit două noduri, aşa că acum au găuri.
MAESTRUL CROITOR: Se dau după picior.
DOMNUL JOURDAIN: Da, probabil cînd le vor sări toate ochiurile şi vor fi numai găuri. Iar pantofii cei noi, mă strîng îngrozitor.
MAESTRUL CROITOR: Asta nu poate fi aşa, domnul meu.
DOMNUL JOURDAIN: Păi de ce n-ar fi aşa?
MAESTRUL CROITOR: Pentru că pur şi simplu du vă dor deloc.
DOMNUL JOURDAIN: Şi vă repet, mă dor de-mi sar ochii!
DOMNUL JOURDAIN:Asta credeţi doar, dar nu simţiţi.
DOMNUL JOURDAIN: Eu cred în ceea ce spun. Ia te uită, cum vine asta?
MAESTRUL CROITOR: Aici aveţi minunatul costum, pentru care s-a investit munca unei adevărate capodopere de artă, făcută cu multă migală şi răbdare- E rigid dar nu exagerat de închis. Pentru munca asta la care am lucrat zi şi noapte, am consumat nici eu nu mai ştiu cîte lumînări. Ia priviţi, cum luceşte la lumina zilei?!
DOMNUL JOURDAIN: Ce este asta , cu florile aşezate cu capu-n jos şi cu coada-n sus?
MAESTRUL CROITOR: Mi-aţi comandat dumneavoastră florile cu capu-n sus?
DOMNUL JOURDAIN: Aşa se răspunde?
MAESTRUL CROITOR: Bineînţeles. Majoritatea feţelor nobile, comandă la mine numai flori cu capu-n jos.
DOMNUL JOURDAIN: Toată lumea bună poartă aşa florile, cu tulpina-n sus?
MAESTRUL CROITOR: Desigur, domnule.
DOMNUL JOURDAIN: În cazul acesta, dumneavoastră sînteţi cel care are dreptate.
MAESTRUL CROITOR: Dacă doriţi, le putem întoarce, cu capu-n sus.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, nu.
MAESTRUL CROITOR: Nu trebuie decît să-mi spuneţi dacă doriţi asta.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, sînt mulţumit, dacă asta-i moda şi se poartă aşa. Credeţi că costumul ăsta mă arată destul de cizelat?
MAESTRUL CROITOR: Ce întrebare! Nici penelul unui pictor n-ar putea zugrăvi ceva mai distins şi mai nobil. Linia costumului este de o genialitate unică, pulpana hainei vă arată ca pe un erou al unei epoci de aur.
DOMNUL JOURDAIN: Peruca asta după moda vremii şi penele astea de păun, mă prind bine?
MAESTRUL CROITOR: Foarte bine.
DOMNUL JOURDAIN:( se uită atent la costumul croitorului):
Oh, ăsta este un model, după ultimele haine pe care mi le-aţi croit. Vă mai aduceţi aminte?- Eu am o memorie bună.
MAESTRUL CROITOR: Mi-a plăcut stofa atît de mult,încît mi-am făcut şi mie un costum la fel, din ea.
DOMNUL JOURDAIN: Poate că v-aţi făcut costumul din stofa mea?
MAESTRUL CROITOR: Doriţi să probaţi acest costum, vă rog?
DOMNUL JOURDAIN: Da, adu-l aici.
MAESTRUL CROITOR: Aşteptaţi puţin, domnul meu. Am adus aici ajutoare care vă vor îmbrăca, după indicaţiile mele. Astfel de costume, nu se îmbracă oricum şi oricînd, trebuie să fie îmbrăcate cu mare pompă. Hei, voi, veniţi aici şi îmbrăcaţi-l pe domnul, ca pe o persoană de mare vază!
SCENÂ DE BALET
Patru elevi se apropie de domnul Jourdain dansînd .Doi dintre ei poartă pantalonii, doi haina. Împreună, ajută la îmbrăcarea domnului Jourain, care, păşeşte ţanţoş de colo colo, să vadă dacă-i stă bine. Totul se petrece în ritmul muzicii, pe paşi de dans.
ELEVUL: Vă rog, nobile domn, să contribuiţi cu un mic bacşiş la munca mea şi a colegilor mei.
DOMNUL JOURDAIN: Cum mi-ai spus?
ELEVUL: Nobile domn.
DOMNUL JOURDAIN: Domn nobil! Asta vine cred, de la haina care mă face să arăt ca un o persoană de vază. Cine se îmbracă doar ca un cetăţean oarecare, nu i se spune "nobile domn". Uite, asta pentru că m-ai numit aşa.
ELEVUL: Vă sînt recunoscător, excelenţă.
DOMNUL JOURDAIN: Excelenţă -oh- excelenţă! Aşteaptă băiete, acest "excelenţă" trebuie răsplătit. Excelenţă nu-i un cuvînt luat la întîmplare. Uite, ia asta ceea ce-ţi dă excelenţa mea.
ELEVUL: Excelenţa voastră, închin în timp ce beau, în cinstea luminăţiei voastre şi a prea scumpei dumneavoastre sănătăţi.
DOMNUL JOURDAIN:Luminăţie - oh, oh, oh,-nu fugiţi. Doamne, dacă mă vor numi "preaînaltul" le voi da toată punga. Poftim, pentru "excelenţă".
ELEVUL: În numele tuturor colegilor mei, văţumesc din suflet, excelenţă.
DOMNUL HOURDAIN: Ce noroc! Cît pe-aci, să-mi dau toţi banii
pentru asta.
ACTUL III
SCENA I
Domnul Joudain, lachei.
DOMNUL JOURDAIN: Hai, că
trebuie să plecăm, doresc să arăt oraşului costumul meu nou. Să vă ţineţi pas cu pas după mine, ca să se vadă că sînteţi valeţii mei.
PRIMUL LACHEU: Da, înălţimea voastră.
DOMNUL JOURDAIN: Strigaţi-o pe Nicole- trebuie să-i poruncesc ceva- nu - staţi pe loc, că vine singură.
SCENA II
Nicole, Jourdain, lacheii.
DOMNUL JOURDAIN: Nicole.
NICOLE: Poftim?
DOMNUL JOURDAIN: Ja, ascultă!
NICOLLE: Hi, hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN: Ce-ai găsit de rîs?
NICOLE: Hi , hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce are această persoană obraznică?
NICOLE:Hi, hi, hi! În ce hal v-aţi împopoţonat !Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce înseamnă asta?
NICOLE: Oh, doamne, dumnezeule! Hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Ce înseamnă atîta neruşinare? Rîzi de mine, deci? ei, nu, aşteaptă numai, că vezi tu pe..
NICOLE: Nu, prea stimate domn, ar fi îngrozitor din partea mea să fac asta! Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Dacă nu te opreşti, să ştii că sînt în stare să-ţi ard una.
NICOLE: Cum să fac, dacă nu-mi pot opri rîsul? Hi, hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN: Te potoleşti, sau nu?!
NICOLE: Vă rog să mă iertaţi, dar sînteţi atît de caraghios, că nu mă pot stăpîni. hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Sînteţi atît de comic! Hi, hi.
DOMNUL JOURDAIN! Cîtă obrăznicie, o să te..
NICOLE: Vă rog, nu vă supăraţi!Hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Pot să-ţi jur,că dacă nu te potoleşti, o să te urechez îngrozitor!
NICOLE: Aşa, stăpîne, uite că nu mai rîd deloc.
DOMNUL JOURDAIN: Dispari. Treci la făcut curăţenie..
NICOLE: Hi, hi...
DOMNUL JOURDAIN: Fă ordine imediat,îţi spun, ai înţeles?
NICOLE: Hi,hi!
DOMNUL JOURDAIN: Aha, care va să zică, nu te potoleşti, ai?
NICOLE: Vă implor, domnule, puteţi să ma bateţi dacă vreţi, dar lăsaţi-mă să rîd - nu pot altfel, o să leşin de rîs, nu mai pot! Hi, hi, hi, hi, hi!
DOMNUL JOURDASIN: O să te.. Tu nu mă cunoşti, cînd sînt mînios? Te snopesc în bătaie!
NICOLE: Stă--pîne...domnu--le--hi, hi, nu pot altfel, trebuie să rîd, altfel mor...hi, hi, hi, hi,, hi!
DOMNUL JOURDAIN: Aşa ceva n-am văzut. Neobrăzata asta s-a pus să-mi scoată sufletul cu rîsul ei , fără să se sinchisească , să-mi asculte poruncile.
NICOLE: Ce trebuie să fac, stăpîne?
DOMNUL JOURDAIN: Să faci ordine şi să cureţi casa cum trebuie, bandito, pentru că aştept musafiri.
NICOLE: Acum, chiar că mi s-a tăiat pofta de rîs. Oaspeţii numneavoastră vă aduc numai pagube şi fac casa ca un coteţ de porci.
DOMNUL JOURDAIN: Ar trebui poate să nu mai invit pe nimeni, ca să-ţi fac ţie plăcere, obraznico?
NICOLE: Nu pe nimeni, dar măcar pe unii ar trebui să nu-i mai primiţi.
scenariu [ ]
fragment, actul 2, fragmente din scenele 2 si 3
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de LUMINITA SOARE [Clarissa ]
2004-08-07 | |
MAESTRUL DE SCRIMA:(îi împinge domnului Jourdain o floretă în mînă).
Mai întîi,pozitia de întîmpinare ,domnule, tinuta dreaptă, toată greutatea corporală sa cadă pe piciorul stîng, picioarele nu prea larg despărţite unul de celălalt, mîna pe pulpă, picioarele să nu depăşească linia regulamentară, vîrful sabiei sî fie la înălţimea umărului, mîna doar pe jumătate îndoită, mîna stîngă trebuie ridicată pînă deasupra capului, capul drept, privirea înainte, mergeţi cu corpul destins -paraţi o "Quart-Battuta", şi paraţi-unu, doi, hai- Staţi!-Încă odată. Cu poziţia corpului sigură -Un pas înapoi. Dacă loviţi sabia adversarului, domnul meu, trebuie să atacaţi repede, lovind sabia şi retrăgînduvă un pas în spate-unu, doi,-hai, loviţi-mă, atacaţi-mă, ce naiba, Terz-Battuta şi paraţi, un pas în faţă, corpul pregătit de atac, apărare!-Încă odată. Cu forţă şi eleganţă.-Un pas înapoi, la ţel, la ţintă domnul meu!
(Loveste de mai multe ori în Jourdain, în timp ce strigă "apăraţi-vă "
DOMNUL JOURDAIN (gîfîind):Oh!
MAESTRUL DE MUZICÂ:Sînteţi un maestru.
MAESTRUL DE SCRIMA: Şi cum bine spuneam mai înainte, secretul acestei meserii are două chichiţe.În atac, primul secret este arta loviturii, al doilea, sa nu te laşi lovit de adversar, şi cum, la ultima mea prelegere teoretică vă argumentam, este imposibil să fii lovit, dacă îţi tragi capul din faţa săbiei adversarului cît mai mult posibil,şi nu mişti pumnul spre în afară sau spre interior, cu sabia.
DOMNUL JOURDAIN: Deci, dacă nu eşti nu neapărat un erou, poţi să te bazezi pe faptul de a-l ucide pe celălalt, cu condiţia ca tu să nu mori?
MAESTRUL DE SCRIMĂ:Neapărat, doar v-am vorbit despre asta, nu-i aşa?
DOMNUL JOURDAIN: Da.
MAESTRUL DE SCRIMĂ: De aici se poate vedea, cît de importantă este meseria noastră într-un stat,cît este ea de superioară prin arta sa elegantă şi nobilă de alte puerile, superficiale şi inutile "completări artistice" precum dansul, muzica, a..
MAESTRUL DE DANS: Oho, domnule împungător de săbii! Vă rog să aveţi puţin respect pentru dans!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Învăţaţi să preţuiţi muzica la adevărata ei valoare, domnule!
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Ce faceţi aici măi caraghioşilor,care, faceţi concurenţă profesionalismului meu, cu arta voastră de doi bani.
MAESTRUL DE MUZICĂ:Ia uită-te la curcanul ăsta umflat în pene !
MAESTRUL DE DANS: Un animăluţ, cu zgardă la gît.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Dragă domnule maestru de dans, micuţule, aş putea dansa prin arta mea mai bine decît tine şi ritmica mea ar bate stiinţa acestul linge blide de muzicant.
MAESTRUL DE DANS: Domnule mînuitor de metale, o să-ti dau o lecţie.
DOMNUL JOURDAIN (către maestrul de dans): Sînteţi nebun, de ce căutaţi ceartă cu lumînarea aici,- el poate terţa şi quarta, şi...şi bătutta, şi poate prin maiestria sa, să vă omoare.
MAESTRUL DE DANS:La dracu ,să se spele pe cap sau să se spînzure cu scopurile sale năroade, cu terţa, cvarta şi cu bătuta sa.
DOMNUL JOURDAIN: (către maestrul de dans):Acum linişte, spun!
MAESTRUL DE SCRIMÂ (către maestrul de dans):Ce? Pechinez obraznic!
DOMNUL JOURDAIN: Vă, impolor, domnule maestru de luptă!
MAESTRUL DE DANS: Ce spui tu, gură spartă, latră la altă masă, că n-am bani mărunţi!
DOMNUL JOURDAIN: Vă rog mult domnule Maestru de dans!
MAESTRUL DE SCIMÂ: Ha! Dacă mă arunc acum pe tine...
DOMNUL JOURDAIN:Linişte!
MAESTRUL DE DANS : Si eu, dacă pun mîna pe tine..
DOMNUL JOURDAIN (spre maestrul de dans): Vă rog frumos!
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Te-am flecit, acum nu mai scapi.--!
DOMNUL JOURDAIN (către maestrul de scrimă): Dar..
MAESTRUL DE DANS: Iar eu o să-ţi smulg la timp căpăţîna...!
DOMNUL JOURDAIN: Vă implor domnilor...
MAESTRUL DE MUZICÂ: Hai să-l învăţăm bunele maniere!'DOMNUL JOURDAIN(către maestrul de dans, din nou):Dumnezeule, putoliţi-vă odată!
SCENA TREI:
Filozoful,maestrul de scimă,maestrul de muzică, domnul jourdain, maestrul de dans, Lakai.
DOMNUL JOURDAIN (către filozoful care tocmai intra): Oh, domnule profesor, veniţi exact la timp cu filozofia dumneavoastră. Vă rog să aduceţi pacea şi liniştea între aceşti oameni.
FILOZOFUL: Ce s-a întîmplat aici, oameni buni?
DOMNUL JOURDAIN: S-au păruit, s-au scuipat, lăudîndu-se fiecare cu meseria lui.
FILOZOFUL: Cum, domnii mei,?Îmi daţi voie să vă explic? Cunoaşteţi acele scrieri adînci ale lui Seneca, despre m înie? Nu există ceva mai josnic şi mai urît pe lumea asta, ca patima ,care-i transformă pe oameni în animale. Nu ar trebui , oare, să vă lăsaţi conduşi de înţelepciune?
MAESTRUL DE DANS: Cum aşa? El şi-a bătut joc de noi doi, spunînd că arta noastra e doar o abureală.
FILOZOFUL: Adevarata învăţătură ne îndreaptă cu înţelepciune spre căutarea motivelor conflictelor, iar adevăratul răspuns dat acestor provocări nu este decît măsura .
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Aceste creaturi nu sînt demne, să compare meserii de nimic ca ale lor, cu a mea, care este superioară şi importantă.
FILOZOFUL: Si de ce trebuie să vă enervaţi aşa? El trebuie să fie tolerant conform normelor şi principiilor umane, ale deşteptăciunii şi ale sufletului.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Eu susţin că muzica este o artă , care va învinge timpurile.
MAESTRUL DE DANS: Eu cred că dansul este cea mai nobilă artă.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Şi eu cred că cea mai mununată, preţioasă şi importantă artă este cea a duelului , a armelor.
FILOZOFUL: Si filozofia? Voi nu sînteţi decît trei capete seci, care treceţi fugitiv prin spaţiul şi timpul meu , nemuritoare.Voi treceţi ca nişte zevzeci prin fiinta timpului meu, care este aurit, artele voaste ma deranjează în meditaţiile mele despre univers, materie şi lume.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Oh, tu cîine de filozof. Porc de cîine!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Tu vulpe intelectuală, şoarece neghiob de bibliotecă.
MAESTRUL DE DANS: Cap de paie mizerabil!
FILOZOFUL:Deci aşa, saltimbanci nemiloşi şi neruşinaţi!? Aşteptaţi numai! (filozoful sare pe ei, şiîncepe o păruială, din care pînă la sfîrşitul scenei nu se aud decît cum se rup stofe, urlete si ameninţări ).
DOMNUL JOURDAIN: Domnule profesor!
MAESTRUL DE CEREMONII: Lovite-ar holera, gloabă!
DOMNUL JOURDAIN: Domnilor!...
FILOZOFUL: Cloacă de bandiţi!
DOMNUL JOURDAIN: Domnule filozof!
MAESTRUL DE MUZICÂ: La dracu, cu îngimfatul ăsta si cu vorbirea lui pompoasă de papagal.
FILOZOFUL: Proştilor, bandiţilor, imbecililor, necizelaţilor, feciori de lele.
(Ccei trei pleacă, goniţi de filozoful înfuriat).
FILOZOFUL: Acum, să trecem la lecţia noastră.
DOMNUL JOURDAIN: Domnule profesor, imi pare tare rău că v-au snopit în bătaie, zău.
FILOZOFUL: NU face nimic. filozoful ştie să lase lucrurile să decurgă în voia lor. Voi scrie o satiră în stilul lui Juvenal, şi-i voi lua ca modele pe aceşti destrăbăţi , şi aşa îi voi termina pentru totdeauna.
Ce doriţi să învăţaţi?
Mai întîi,pozitia de întîmpinare ,domnule, tinuta dreaptă, toată greutatea corporală sa cadă pe piciorul stîng, picioarele nu prea larg despărţite unul de celălalt, mîna pe pulpă, picioarele să nu depăşească linia regulamentară, vîrful sabiei sî fie la înălţimea umărului, mîna doar pe jumătate îndoită, mîna stîngă trebuie ridicată pînă deasupra capului, capul drept, privirea înainte, mergeţi cu corpul destins -paraţi o "Quart-Battuta", şi paraţi-unu, doi, hai- Staţi!-Încă odată. Cu poziţia corpului sigură -Un pas înapoi. Dacă loviţi sabia adversarului, domnul meu, trebuie să atacaţi repede, lovind sabia şi retrăgînduvă un pas în spate-unu, doi,-hai, loviţi-mă, atacaţi-mă, ce naiba, Terz-Battuta şi paraţi, un pas în faţă, corpul pregătit de atac, apărare!-Încă odată. Cu forţă şi eleganţă.-Un pas înapoi, la ţel, la ţintă domnul meu!
(Loveste de mai multe ori în Jourdain, în timp ce strigă "apăraţi-vă "
DOMNUL JOURDAIN (gîfîind):Oh!
MAESTRUL DE MUZICÂ:Sînteţi un maestru.
MAESTRUL DE SCRIMA: Şi cum bine spuneam mai înainte, secretul acestei meserii are două chichiţe.În atac, primul secret este arta loviturii, al doilea, sa nu te laşi lovit de adversar, şi cum, la ultima mea prelegere teoretică vă argumentam, este imposibil să fii lovit, dacă îţi tragi capul din faţa săbiei adversarului cît mai mult posibil,şi nu mişti pumnul spre în afară sau spre interior, cu sabia.
DOMNUL JOURDAIN: Deci, dacă nu eşti nu neapărat un erou, poţi să te bazezi pe faptul de a-l ucide pe celălalt, cu condiţia ca tu să nu mori?
MAESTRUL DE SCRIMĂ:Neapărat, doar v-am vorbit despre asta, nu-i aşa?
DOMNUL JOURDAIN: Da.
MAESTRUL DE SCRIMĂ: De aici se poate vedea, cît de importantă este meseria noastră într-un stat,cît este ea de superioară prin arta sa elegantă şi nobilă de alte puerile, superficiale şi inutile "completări artistice" precum dansul, muzica, a..
MAESTRUL DE DANS: Oho, domnule împungător de săbii! Vă rog să aveţi puţin respect pentru dans!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Învăţaţi să preţuiţi muzica la adevărata ei valoare, domnule!
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Ce faceţi aici măi caraghioşilor,care, faceţi concurenţă profesionalismului meu, cu arta voastră de doi bani.
MAESTRUL DE MUZICĂ:Ia uită-te la curcanul ăsta umflat în pene !
MAESTRUL DE DANS: Un animăluţ, cu zgardă la gît.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Dragă domnule maestru de dans, micuţule, aş putea dansa prin arta mea mai bine decît tine şi ritmica mea ar bate stiinţa acestul linge blide de muzicant.
MAESTRUL DE DANS: Domnule mînuitor de metale, o să-ti dau o lecţie.
DOMNUL JOURDAIN (către maestrul de dans): Sînteţi nebun, de ce căutaţi ceartă cu lumînarea aici,- el poate terţa şi quarta, şi...şi bătutta, şi poate prin maiestria sa, să vă omoare.
MAESTRUL DE DANS:La dracu ,să se spele pe cap sau să se spînzure cu scopurile sale năroade, cu terţa, cvarta şi cu bătuta sa.
DOMNUL JOURDAIN: (către maestrul de dans):Acum linişte, spun!
MAESTRUL DE SCRIMÂ (către maestrul de dans):Ce? Pechinez obraznic!
DOMNUL JOURDAIN: Vă, impolor, domnule maestru de luptă!
MAESTRUL DE DANS: Ce spui tu, gură spartă, latră la altă masă, că n-am bani mărunţi!
DOMNUL JOURDAIN: Vă rog mult domnule Maestru de dans!
MAESTRUL DE SCIMÂ: Ha! Dacă mă arunc acum pe tine...
DOMNUL JOURDAIN:Linişte!
MAESTRUL DE DANS : Si eu, dacă pun mîna pe tine..
DOMNUL JOURDAIN (spre maestrul de dans): Vă rog frumos!
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Te-am flecit, acum nu mai scapi.--!
DOMNUL JOURDAIN (către maestrul de scrimă): Dar..
MAESTRUL DE DANS: Iar eu o să-ţi smulg la timp căpăţîna...!
DOMNUL JOURDAIN: Vă implor domnilor...
MAESTRUL DE MUZICÂ: Hai să-l învăţăm bunele maniere!'DOMNUL JOURDAIN(către maestrul de dans, din nou):Dumnezeule, putoliţi-vă odată!
SCENA TREI:
Filozoful,maestrul de scimă,maestrul de muzică, domnul jourdain, maestrul de dans, Lakai.
DOMNUL JOURDAIN (către filozoful care tocmai intra): Oh, domnule profesor, veniţi exact la timp cu filozofia dumneavoastră. Vă rog să aduceţi pacea şi liniştea între aceşti oameni.
FILOZOFUL: Ce s-a întîmplat aici, oameni buni?
DOMNUL JOURDAIN: S-au păruit, s-au scuipat, lăudîndu-se fiecare cu meseria lui.
FILOZOFUL: Cum, domnii mei,?Îmi daţi voie să vă explic? Cunoaşteţi acele scrieri adînci ale lui Seneca, despre m înie? Nu există ceva mai josnic şi mai urît pe lumea asta, ca patima ,care-i transformă pe oameni în animale. Nu ar trebui , oare, să vă lăsaţi conduşi de înţelepciune?
MAESTRUL DE DANS: Cum aşa? El şi-a bătut joc de noi doi, spunînd că arta noastra e doar o abureală.
FILOZOFUL: Adevarata învăţătură ne îndreaptă cu înţelepciune spre căutarea motivelor conflictelor, iar adevăratul răspuns dat acestor provocări nu este decît măsura .
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Aceste creaturi nu sînt demne, să compare meserii de nimic ca ale lor, cu a mea, care este superioară şi importantă.
FILOZOFUL: Si de ce trebuie să vă enervaţi aşa? El trebuie să fie tolerant conform normelor şi principiilor umane, ale deşteptăciunii şi ale sufletului.
MAESTRUL DE MUZICÂ: Eu susţin că muzica este o artă , care va învinge timpurile.
MAESTRUL DE DANS: Eu cred că dansul este cea mai nobilă artă.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Şi eu cred că cea mai mununată, preţioasă şi importantă artă este cea a duelului , a armelor.
FILOZOFUL: Si filozofia? Voi nu sînteţi decît trei capete seci, care treceţi fugitiv prin spaţiul şi timpul meu , nemuritoare.Voi treceţi ca nişte zevzeci prin fiinta timpului meu, care este aurit, artele voaste ma deranjează în meditaţiile mele despre univers, materie şi lume.
MAESTRUL DE SCRIMÂ: Oh, tu cîine de filozof. Porc de cîine!
MAESTRUL DE MUZICÂ: Tu vulpe intelectuală, şoarece neghiob de bibliotecă.
MAESTRUL DE DANS: Cap de paie mizerabil!
FILOZOFUL:Deci aşa, saltimbanci nemiloşi şi neruşinaţi!? Aşteptaţi numai! (filozoful sare pe ei, şiîncepe o păruială, din care pînă la sfîrşitul scenei nu se aud decît cum se rup stofe, urlete si ameninţări ).
DOMNUL JOURDAIN: Domnule profesor!
MAESTRUL DE CEREMONII: Lovite-ar holera, gloabă!
DOMNUL JOURDAIN: Domnilor!...
FILOZOFUL: Cloacă de bandiţi!
DOMNUL JOURDAIN: Domnule filozof!
MAESTRUL DE MUZICÂ: La dracu, cu îngimfatul ăsta si cu vorbirea lui pompoasă de papagal.
FILOZOFUL: Proştilor, bandiţilor, imbecililor, necizelaţilor, feciori de lele.
(Ccei trei pleacă, goniţi de filozoful înfuriat).
FILOZOFUL: Acum, să trecem la lecţia noastră.
DOMNUL JOURDAIN: Domnule profesor, imi pare tare rău că v-au snopit în bătaie, zău.
FILOZOFUL: NU face nimic. filozoful ştie să lase lucrurile să decurgă în voia lor. Voi scrie o satiră în stilul lui Juvenal, şi-i voi lua ca modele pe aceşti destrăbăţi , şi aşa îi voi termina pentru totdeauna.
Ce doriţi să învăţaţi?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)